Nu toate tragediile încep cu ură. Unele încep cu o frază pe care adulții o aud prea des și o tratează cu superficialitate: „A fost doar o glumă.” În Italia, o astfel de „glumă” era cât pe ce să se transforme într-o tragedie.
Un adolescent de 17 ani, diagnosticat cu autism, a fost incendiat în timp ce călătorea cu un tren regional pe ruta Roma–Viterbo, după ce mai mulți tineri ar fi turnat gel dezinfectant inflamabil pe hainele sale, iar unul dintre ei ar fi aprins o brichetă. În doar câteva secunde, ceea ce pentru unii a părut o distracție s-a transformat într-un coșmar.
Tânărul a suferit arsuri și a fost transportat de urgență la Spitalul Santa Rosa din Viterbo, unde medicii i-au acordat îngrijiri. Ulterior, acesta a fost externat, cu un prognostic de aproximativ 30 de zile.
Dacă astăzi poate merge din nou acasă, se datorează și unui gest de curaj.
Un polițist aflat în afara serviciului, care călătorea în același tren, a observat imediat flăcările și a intervenit fără să stea pe gânduri. A stins focul înainte ca acesta să se extindă și să provoace răni care i-ar fi putut pune viața în pericol. Trenul a fost oprit în gara Vetralla, unde echipajele medicale și autoritățile au preluat cazul.
În timp ce procurorii încearcă să stabilească dacă a fost vorba despre un act de bullying sau despre o „bravadă” care a scăpat de sub control, mama adolescentului a simțit nevoia să lămurească un aspect care spune multe despre fiul ei.
Băiatul, spune aceasta, este autonom. Merge singur la școală, călătorește cu trenul și își desfășoară viața cu independența pe care familia și specialiștii au construit-o în ani de muncă.
Este o precizare care merită reținută.
Prea des, atunci când auzim cuvântul „autism”, ne imaginăm automat o persoană incapabilă să ducă o viață independentă. În realitate, autismul este un spectru, iar fiecare persoană are propriile provocări și propriile abilități.
Problema nu este că adolescentul mergea singur cu trenul. Problema este că alți adolescenți au considerat că el poate deveni ținta unei distracții.
Educația începe acasă, nu pe rețelele sociale
Poate cea mai importantă întrebare pe care o ridică acest caz nu este ce pedeapsă vor primi cei implicați.
Întrebarea este alta:
Cum ajunge un copil să creadă că este amuzant să aprindă focul pe hainele altui copil?
Niciun adolescent nu se naște fără empatie. Valorile se formează în familie, se consolidează la școală și sunt influențate de grupul de prieteni.
Părinții vorbesc adesea despre note, despre telefoane mobile, despre orele petrecute online sau despre performanțele școlare. Mult mai rar discută cu adevărat despre respectul față de oamenii care sunt diferiți.
Despre copilul care vorbește mai greu. Despre colegul care are autism. Despre cel care are sindrom Down.
Despre băiatul care merge altfel sau despre fata care nu reușește să privească interlocutorul în ochi.
Copiii trebuie să înțeleagă că diferențele nu sunt motive de amuzament și nici provocări pentru a obține câteva secunde de popularitate în fața prietenilor. Pentru că, uneori, o singură „glumă” poate lăsa urme pentru toată viața.
Nu este doar despre autism
Acest caz nu vorbește doar despre un adolescent cu autism. Vorbește despre felul în care societatea îi privește pe cei vulnerabili.
Vorbește despre nevoia de a cultiva empatia înainte de performanță și respectul înaintea competiției. Și vorbește despre responsabilitatea pe care o avem fiecare dintre noi atunci când ne creștem copiii. Pentru că mâine, în locul acelui adolescent, ar putea fi oricine.
Iar educația pe care o oferim astăzi copiilor noștri poate face diferența dintre un om care întinde mâna să ajute și unul care aprinde o brichetă doar pentru că i se pare „amuzant”, deși nu știu ce e de râs în asta…
Sursa foto: etrurianews
😄 Hrănește autorul cu motivație, că altfel moare de oboseală între interviuri și editări!
👉 Dă o cafea virtuală – sau o supă coreeană 🥢
Un gest mic = mai mult conținut sincer, direct și pe bune.
Lasă un răspuns