În această zi, 31 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește punerea în sfânta raclă a Cinstitului Brâu al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, precum și înnoirea bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei de la Neoria. Tot astăzi sunt pomeniți mai mulți sfinți mucenici, precum și Sfântul Aidan, episcopul și întemeietorul mănăstirii din Lindesfarne.

Pomenirea punerii în sfânta raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului

În această lună, în ziua a treizeci și una, este pomenită punerea în sfânta raclă a Cinstitului Brâu al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, în cinstita ei casă din Halcopratia, unde a fost adus de la episcopia Zilas, în zilele împăratului Iustinian.

Împăratul Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, a scos Cinstitul Brâu al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei din Ierusalim, unde era păstrat, împreună cu cinstita ei haină, de către o femeie fecioară. Împăratul l-a adus la Constantinopol și l-a așezat într-un sicriu luminat, pe care l-a numit sfânta raclă.

După 410 ani, împăratul Leon cel Înțelept a deschis sfânta raclă pentru soția sa, Zoe, care era chinuită de un duh necurat. Împărăteasa avusese o vedenie dumnezeiască în care i se descoperise că, dacă Cinstitul Brâu va fi așezat peste ea, se va vindeca.

Când sfânta raclă a fost deschisă, Cinstitul Brâu a fost găsit strălucind ca și cum ar fi fost țesut atunci, fiind împodobit cu o pecete tipărită în aur. Se afla și o hârtie, un codicel, care arăta cu numărul, vremea, indictionul și ziua în care sfântul Brâu fusese adus la Constantinopol și felul în care împăratul Arcadie îl așezase în raclă, după ce o pecetluise.

Împăratul a sărutat Cinstitul Brâu și, cu mâna patriarhului care era atunci, l-a întins peste împărăteasa Zoe. Îndată, prin minune, împărăteasa s-a vindecat de boală. Toți au slăvit pe Mântuitorul Hristos și au adus laude și mulțumiri Preacuratei Maicii Sale. Apoi Cinstitul Brâu a fost așezat din nou în sfânta raclă, unde se afla mai înainte.

Înnoirea bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei de la Neoria

Tot în această zi este pomenită înnoirea bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei de la Neoria.

Pe vremea binecredincioșilor împărați Mihail și Teodora, un patrician numit Antonie avea în Constantinopol o casă în a cărei curte se afla și o biserică a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.

Din această biserică fuseseră îndepărtate podoabele de către împărații de mai înainte, luptători împotriva icoanelor. Sfintele icoane fuseseră scoase, iar în locul lor fuseseră însemnate doar cruci.

Patricianul Antonie a refăcut icoanele bisericii așa cum se cuvenea și a făcut, dedesubtul bisericii, o baie foarte mică pentru odihna trupească. Deasupra acelei băi se săvârșea neîncetat slujba lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, prin Preacurata Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, darul Preasfântului Duh s-a făcut simțit în acel loc și au început să se săvârșească multe tămăduiri de diferite boli.

Unii iubitori de Dumnezeu s-au adunat și i-au cerut patricianului să îngăduie ca, o dată pe săptămână, să se facă baie pentru frații în Hristos și, mai ales, pentru cei bolnavi. Cu încuviințarea lui, aceștia veneau cu credință și se vindecau.

După ce patricianul s-a apropiat de sfârșitul vieții, a lăsat baia și biserica în grija oamenilor iubitori de Dumnezeu, pentru mântuirea sufletului său.

Aceștia erau însă săraci și nu aveau nici apă din belșug, nici alte venituri. Astfel, încetul cu încetul, au încetat să mai îngrijească acel loc, iar baia a rămas neîngrijită. Unii au început să o jefuiască de uneltele și podoabele sale, până când a ajuns cu totul părăsită.

Sfânta biserică, fiind înaltă și vindecătoare pentru cei bolnavi, a rămas însă deschisă, iar slujba era săvârșită de un preot care, prin darul dumnezeiesc ce se afla în acel loc, avea cele de trebuință pentru hrană.

Minunea săvârșită la biserica de la Neoria

Fericitul împărat Roman își construia palate împărătești și avea nevoie de mult material pentru lucrările sale. Fiind înștiințat despre casa Născătoarei de Dumnezeu și despre materialele care se aflau acolo, împăratul s-a gândit să o dărâme.

Însă Născătoarea de Dumnezeu, care locuia în acel loc, nu a îngăduit împlinirea planului împăratului.

În noaptea aceea, ea s-a arătat celui care era ispravnic peste lucrare și unui tânăr, rudă cu ispravnicul, și le-a spus, cu groază, să nu îndrăznească în niciun chip să-i strice biserica.

Când s-a făcut ziuă, tânărul i-a povestit visul mamei ispravnicului, iar vestea a ajuns și la împărat. De îndată ce a auzit, acesta a spus:

„Nu voiesc să am judecată cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ci încă voi înnoi casa aceea cu cele de care va avea trebuință.”

Astfel, în loc să distrugă locul, oamenii trimiși de împărat au curățit baia cu multă râvnă și au înălbit-o. Apoi au pregătit toate cele necesare și au făcut baia mai mare, astfel încât să aibă și scăldătoare.

Împărații Roman, Constantin și Hristofor s-au scăldat acolo și, bucurându-se, au întărit baia și printr-un hrisov de milă, hotărând să primească în fiecare an cele de trebuință. De asemenea, au dăruit-o mănăstirii numite a ispravnicului, pentru ca monahii acelei mănăstiri să poarte grijă de baie și de biserica Născătoarei de Dumnezeu.

Multe sunt minunile care s-au făcut mai înainte în biserica Născătoarei de Dumnezeu, însă aici este povestită una dintre cele săvârșite în vremea aceea.

Vindecarea unei femei bolnave

O femeie vestită a căzut într-o boală grea. Trupul i s-a umflat și, chinuindu-se cu dureri cumplite, și-a cheltuit toată averea la doctori, fără să primească vreun folos.

Auzind despre minunile care se săvârșeau la biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, femeia s-a dus și ea acolo. A rămas câteva zile, însă nu s-a vindecat, ci boala a chinuit-o și mai tare.

Atunci a plecat și s-a dus la biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Căzând la pământ, s-a rugat și a spus:

„Miluiește-mă, Maica lui Dumnezeu, că, fiind lipsită de tot ajutorul omenesc, am năzuit la tine.”

A rămas acolo nouă zile. În cea de-a noua zi i s-a arătat o femeie de cinste, care i-a spus:

„O, femeie, ce strigi către mine de mă superi neîncetat?”

Femeia i-a răspuns:

„O, Stăpână, știu că pentru păcatele mele mă chinuiesc, dar, știind că pentru noi, păcătoșii, Fiul tău și Dumnezeul nostru S-a pogorât din ceruri și, născându-Se din pântecele tău, S-a făcut om, drept aceea am năzuit la tine, ca să aflu milă, eu, ticăloasa.”

Născătoarea de Dumnezeu i-a spus:

„Du-te la locașul meu cel mic de la Neorie și acolo îți vei afla vindecarea.”

Când s-a trezit, femeia a mulțumit lui Dumnezeu și s-a dus degrabă la Neorie. Acolo, căzând la rugăciune înaintea Maicii lui Dumnezeu, a spus:

„Miluiește-mă, Stăpână, și plinește milosârdia ta întru mânie.”

După ce a rostit aceste cuvinte, femeia a adormit și a văzut-o din nou pe Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu un bărbat frumos.

Născătoarea de Dumnezeu i-a spus acestuia:

„Iată femeia cea bolnavă; spintecă-i pântecele.”

Acela a lovit-o îndată peste pântece cu varga pe care o ținea în mână și apoi s-a făcut nevăzut împreună cu Născătoarea de Dumnezeu.

Trezindu-se, femeia a simțit că din trupul ei ieșea un miros greu și nesuferit. Îndată și-a dezbrăcat hainele, a intrat în baie și s-a spălat. Apoi a ieșit împreună cu femeile care o însoțeau, sănătoasă și vindecată.

Închinându-se acelui sfânt loc, a tămâiat cu mirodenii și a mulțumit Preasfintei Stăpâne, de Dumnezeu Născătoarei, spre slava Celui care S-a născut dintr-însa, Hristos Dumnezeul nostru.

Sfântul Mucenic Fileort

Tot în această zi este pomenit Sfântul Mucenic Fileort.

Sfântul Mucenic Diadoh

La 31 august este pomenit și Sfântul Mucenic Diadoh.

Sfintele șapte fecioare din Gaza

Tot astăzi sunt pomenite Sfintele șapte fecioare din Gaza, care s-au săvârșit de sabie.

Sfinții Mucenici Mina, Faust, Andrei și Iraclie

În această zi sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Mina, Faust, Andrei și Iraclie.

Cei patru Mucenici din Perga Pamfiliei

Tot în ziua de 31 august sunt pomeniți Sfinții patru Mucenici din Perga Pamfiliei, care, fiind siliți să alerge pe un așternut de cărbuni aprinși, s-au săvârșit.

Cei 366 de Mucenici din Nicomidia

Biserica îi pomenește în această zi și pe cei 366 de Mucenici din Nicomidia, care s-au săvârșit de sabie.

Sfântul Aidan, episcopul Lindesfarne

Tot la 31 august este pomenit Sfântul Aidan, episcopul și întemeietorul mănăstirii din Lindesfarne.

Troparul Sfântului Aidan – glasul 5

„O, sfinte Episcop Aidan, Apostol al Nordului și lumină a Bisericii Celte, măreț în smerenie, nobil în nevoie, râvnitor călugăr și iubitor misionar, mijlocește pentru noi, nevrednicii, pentru ca Hristos Dumnezeul nostru să miluiască sufletele noastre.”

Viața Sfântului Aidan

Sfântul Aidan s-a născut în Irlanda în ultima parte a secolului al VI-lea. A fost tuns călugăr la Iona, în Scoția, în comunitatea creată mai devreme de Sfântul Columba, ca un ostrov sfânt și pământ neîntinat pentru evanghelizarea Britaniei.

Sfântul Aidan a fost ales să evanghelizeze Northumbria datorită felului său dăruit și blând de a-i învăța pe alții. A fost hirotonit episcop și trimis în Northumbria.

A sosit la Lindesfarne în anul 635, făcând din acest loc un al doilea ostrov sfânt pe coasta opusă a Britaniei, care a devenit reședința sa episcopală.

Sfântul Aidan i-a creștinat pe păgânii locului. Uneori întâlnea grupuri rivale de tineri gata să se ia la bătaie. Le propovăduia Evanghelia în pace, iar aceștia își lăsau armele, erau botezați și deveneau oameni ai mănăstirii.

Sfântul Aidan ținea la tradițiile răsăritene, care erau regula în Irlanda. El învăța și practica cele mai stricte rânduieli ale postului, ținea data Paștelui răsăritean și respecta natura colegială a regulii bisericești, preferând stareții episcopilor.

De multe ori, regele Oswald îl însoțea pe Sfântul Aidan în peregrinările sale de evanghelizare prin ținuturile rurale, slujindu-i drept interpret.

Sfântul Aidan învăța, predica și încuraja în permanență, dar conducea prin propriul exemplu. Era cunoscut pentru asceza și milostenia sa.

Regele Oswin i-a dăruit un cal frumos pentru a-i fi de ajutor. Sfântul Aidan însă l-a dat, cu tot cu splendoarea harnasamentului său, unui milog care cerea de pomană. De asemenea, a folosit o parte din cele pe care le primea pentru a-i elibera pe sclavi din robie. Unii dintre aceștia au devenit discipolii săi.

Sfântul Aidan a trimis propovăduitori peste tot prin Anglia și până în Olanda, ridicând mănăstiri. El l-a tuns și pe primul călugăr din Northumbria, Hieu.

De asemenea, a convins-o pe Hilda să rămână în Anglia și a sprijinit-o în lucrarea sa de întemeiere a mănăstirilor de maici în diferite locuri din Anglia.

Acest episcop cu frică de Dumnezeu a săvârșit toate acestea și încă multe altele în numai șaisprezece ani.

Sfântul Aidan a trecut la odihna cea veșnică întru Domnul la 31 august 651. A fost îndată cinstit ca „Apostolul Northumbriei” și a fost înmormântat la Lindesfarne.

În anul 664, când mănăstirea Lindesfarne a căzut sub presiunea Romei și a acceptat hotărârile Sinodului de la Whitby, Sfântul Colman a luat moaștele Sfântului Aidan și s-a retras la Iona, care a rămas un bastion al creștinătății celtice.

Sfinții zilei de 31 august – pe scurt

Potrivit sinaxarului zilei, la 31 august sunt pomeniți:

• Cinstitul Brâu al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei;
• înnoirea bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei de la Neoria;
• Sfântul Mucenic Fileort;
• Sfântul Mucenic Diadoh;
• cele șapte sfinte fecioare din Gaza;
• Sfinții Mucenici Mina, Faust, Andrei și Iraclie;
• cei patru Mucenici din Perga Pamfiliei;
• cei 366 de Mucenici din Nicomidia;
• Sfântul Aidan, episcopul Lindesfarne.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.