Insula Jeju, una dintre cele mai cunoscute destinații turistice din Coreea de Sud, se află în centrul unei controverse care depășește cu mult un singur caz de dispariție. În doar câteva zile, patru persoane dispărute au fost găsite moarte, iar un ofițer de poliție este acuzat că a închis în mod fals dosare și a consemnat contacte care, potrivit anchetatorilor, nu ar fi avut loc.

Cazul cel mai grav o privește pe Jang Mi Ran, în vârstă de 37 de ani, dispărută în luna mai. Rămășițele despre care se crede că îi aparțin au fost descoperite pe 24 august, într-o plantație de palmieri din Hallim-eup, la numai aproximativ 400 de metri de locul în care femeia locuise temporar.

O dispariție închisă în câteva ore

Jang a fost văzută ultima dată în seara de 12 mai, când a plecat din locuință. Trei zile mai târziu, iubitul ei a raportat dispariția la poliție.

Potrivit acuzațiilor, locotenentul Bu, membru al echipei pentru persoane dispărute de la secția Jeju Western, i-ar fi spus celui care a făcut sesizarea că a luat legătura cu Jang și că aceasta este în siguranță. Mai mult, ar fi susținut că femeia nu dorește ca locul în care se află să fie divulgat.

Dosarul ar fi fost închis după aproximativ două ore și jumătate, fără ca poliția să desfășoare o căutare corespunzătoare. Ancheta a devenit și mai controversată după ce Bu este acuzat că ar fi eliminat informații despre Jang din sistemul de evidență a persoanelor dispărute.

Când familia a încercat să reia cazul, în iulie, problema era deja complicată: dosarul fusese închis, iar căutările nu mai continuaseră.

104 zile până la descoperirea rămășițelor

Abia după ce dispariția a fost raportată din nou, pe 19 iulie, autoritățile au reluat efectiv căutările. Până atunci trecuseră mai mult de două luni.

Rămășițele găsite pe 24 august se aflau surprinzător de aproape de locul în care Jang locuise. Poliția a descoperit și obiecte personale, inclusiv un telefon mobil, iar hainele corespundeau celor pe care femeia le purta când a dispărut.

Identitatea urmează să fie confirmată medico-legal. Anchetatorii nu au stabilit deocamdată cauza morții și nici nu au anunțat existența unor indicii clare de omucidere.

Totuși, întrebarea care domină cazul este inevitabilă: ar fi putut Jang să fie găsită mai devreme dacă dispariția ei ar fi fost investigată imediat?

Camerele de supraveghere, pierdute odată cu timpul

Una dintre cele mai grave consecințe ale întârzierii este dispariția unor potențiale probe. Potrivit documentelor citate în presa sud-coreeană, imaginile de la 118 camere CCTV din zona Hallim-eup au fost șterse după expirarea perioadei obișnuite de stocare. Înregistrările din perioada imediat următoare dispariției lui Jang ar fi fost eliminate între 11 și 19 iunie.

Poliția ar fi solicitat accesul la imaginile CCTV abia pe 19 august, la aproape 100 de zile de la dispariție.

Într-un caz în care fiecare oră poate conta, această întârziere poate însemna diferența dintre o pistă utilizabilă și o probă pierdută definitiv.

Nu este singurul dosar care îl vizează pe Bu

Ancheta împotriva polițistului nu se limitează la cazul lui Jang. Bu este acuzat că a procedat într-un mod similar în cazul unui bărbat de aproximativ 60 de ani, dispărut în luna iulie. Familia acestuia ar fi revenit în repetate rânduri la poliție, însă cazul nu ar fi fost investigat corespunzător.

După un nou raport depus pe 21 august, poliția a reluat căutările. O zi mai târziu, trupul bărbatului a fost găsit în Gujwa-eup.

Bu este acuzat de neglijență în serviciu, falsificarea și folosirea unor înregistrări electronice oficiale și obstrucționarea atribuțiilor prin înșelăciune.

Pe 25 august, un judecător al Tribunalului Districtual Jeju a emis un mandat de arestare, invocând riscul ca suspectul să distrugă probe sau să fugă. Arestarea nu reprezintă însă o condamnare, iar acuzațiile urmează să fie analizate în cadrul anchetei și al procedurilor judiciare.

298 de cazuri, verificate de poliție

Potrivit conducerii interimare a Poliției Naționale, Bu ar fi gestionat aproximativ 298 de cazuri de persoane dispărute în perioada în care a lucrat în această structură.

Autoritățile au anunțat că vor analiza toate aceste dosare pentru a vedea dacă există și alte cazuri în care procedurile au fost încălcate sau închise în mod necorespunzător.

Nu există, în acest moment, dovezi că toate cele 298 de cazuri ar fi fost gestionate greșit. Tocmai de aceea, verificarea completă a dosarelor ar putea deveni una dintre cele mai importante etape ale anchetei.

Patru cadavre descoperite în câteva zile

Cazul Jang a izbucnit într-un moment în care Jeju era deja zguduită de o serie de descoperiri. În jurul datei de 22 august, rămășițele unui bărbat dispărut au fost găsite în Gujwa-eup. Pe 24 august au fost descoperite rămășițele lui Jang. În aceeași perioadă, un alt bărbat dispărut a fost găsit mort în apele din apropierea localității Jocheon-eup, iar pe 25 august un alt bărbat dispărut a fost găsit în zona Aewol-eup.

Poliția a precizat că aceste cazuri nu sunt, deocamdată, considerate legate între ele și că ofițerul Bu nu a gestionat celelalte două cazuri.

Internetul vorbește despre un posibil criminal în serie. Dovezile spun altceva.

Succesiunea dramatică a evenimentelor a alimentat rapid speculațiile pe rețelele sociale. Au apărut hărți, teorii și ipoteze despre existența unui posibil criminal în serie pe insulă.

Deocamdată, însă, nu există dovezi confirmate care să susțină această teorie.

Numărul persoanelor dispărute vehiculat online și faptul că patru cadavre au fost descoperite într-un interval scurt nu demonstrează existența unei legături criminale. Fiecare caz trebuie analizat separat, iar cauzele morților urmează să fie stabilite de anchetatori.

O criză de încredere, nu doar un caz penal

Dincolo de soarta lui Bu, scandalul ridică o întrebare mai amplă despre felul în care autoritățile din Coreea de Sud răspund disparițiilor.

În cazul lui Jang, timpul pierdut pare să fi avut consecințe concrete: căutări întârziate, imagini CCTV șterse automat și o investigație care a pornit cu adevărat abia după săptămâni.

Familia celeilalte persoane dispărute a descris, la rândul ei, sentimentul că nu a primit sprijinul pe care îl aștepta de la poliție.

Pentru public, cazul nu mai este doar despre un ofițer acuzat de falsificarea unor înregistrări. Este despre încrederea într-un sistem care ar trebui să fie cel mai activ atunci când o persoană dispare.

Ancheta continuă, iar autopsiile și verificarea celor 298 de dosare ar putea schimba imaginea de ansamblu.

Până atunci, una dintre cele mai tulburătoare întrebări rămâne fără răspuns: câte dintre aceste tragedii ar fi putut fi prevenite dacă disparițiile ar fi fost tratate la timp?