Plănuiam să văd „Soți în acțiune” încă din ziua în care a avut premiera pe Netflix, însă, dintr-un motiv sau altul, momentul s-a tot amânat. Cum filmul rămăsese de luni bune pe lista mea, i-am dat, în sfârșit, play. Iar adevărul este că încă din primele minute m-a făcut să râd.

Nu este genul de producție care își propune să reinventeze cinematografia sud-coreeană și nici nu încearcă să fie un thriller sofisticat. În schimb, livrează aproape două ore de divertisment, îmbinând comedia cu acțiunea și o doză sănătoasă de absurd.

Problema apare atunci când exagerările depășesc limita credibilului.

Un scenariu construit pe clișee și neconcordanțe evidente

Din punct de vedere narativ, Soți în acțiune merge pe o formulă extrem de familiară. Contextul în care Hwang Choong-sik (Jin Seon-kyu) și Lee Min-seok (Gong Myung) ajung să colaboreze este unul cât se poate de previzibil: doi bărbați aflați inițial în tabere opuse sunt obligați de împrejurări să facă echipă, devin complici, iar în cele din urmă ajung prieteni la cataramă.

Este un tipar folosit de nenumărate ori în cinema, iar filmul nu încearcă să-l reinventeze.

Mai deranjante sunt însă neconcordanțele de scenariu.

Într-una dintre primele secvențe, Choong-sik și Min-seok apar echipați complet pentru cățărare, deși mașina în care își țineau echipamentul nici măcar nu se află în apropiere. O situație asemănătoare apare și spre final, în scena cu parapanta, când accesoriile necesare apar, din nou, exact când scenariul are nevoie de ele.

Sunt detalii care nu strică neapărat experiența, dar care nu pot trece neobservate.

Momentul în care filmul devine aproape o parodie

Cea mai greu de digerat secvență rămâne cea din camera frigorifică.

După ce refuză să mai lupte, cei doi încearcă să supraviețuiască acoperindu-se cu… ziare și încurajându-se reciproc să rămână conștienți. Deși par deja aproape înghețați, găsesc brusc energia necesară pentru a dărâma ușa și ies afară fără nicio urmă de degerături, șoc termic sau alte consecințe firești.

Mai mult decât atât, o plătică înghețată se transformă într-o adevărată armă albă, cu care sunt puși la pământ oamenii lui Kim Yong-gang.

Din acel moment nu mai știam dacă urmăresc o comedie de acțiune sau o parodie a filmelor cu mafioți.

Și, culmea, tocmai această lipsă de inhibiții ajunge să fie una dintre calitățile filmului.

Distribuția este cea care ridică nivelul producției

Dacă scenariul șchioapătă, distribuția compensează din plin.

Jin Seon-kyu demonstrează încă o dată cât de versatil este. L-am descoperit în horror-ul Svaha: Al șaselea deget, l-am apreciat ulterior în filmul istoric Răscoala (Uprising), iar acum îl regăsesc într-o comedie unde interpretează un detectiv cu evidente influențe din stilul lui Jackie Chan.

Actorul îmbină perfect umorul fizic cu scenele de acțiune, iar naturalețea interpretării îl transformă într-un personaj extrem de credibil, chiar și atunci când situațiile în care ajunge sunt complet neverosimile.

La fel de convingător este și Gong Myung. Min-seok pare, la prima vedere, prototipul soțului perfect: calm, educat și responsabil. Numai că ascunde unele dintre cele mai neobișnuite hobby-uri, iar logica lui impecabilă produce, paradoxal, cele mai haotice rezultate.

Există chiar momente în care îți vine inevitabil în minte celebra expresie românească: „prea multă carte strică”. În această comedie coreeană, proverbul pare ilustrat aproape la propriu.

Nu este nici prima colaborare dintre Jin Seon-kyu și Gong Myung. Cei doi au mai împărțit ecranul și în excelenta comedie de acțiune Extreme Job (Muncă extremă), iar chimia dintre ei se vede din nou.

Antagoniști excentrici și mafioți care nu inspiră întotdeauna teamă

Kim Ji-seok îl interpretează pe Ma Do-jun, probabil cel mai excentric personaj din întreg filmul.

Deși reprezintă noua generație de mafioți, comportamentul lui amintește mai degrabă de personajele exagerate din anime-uri. Când se enervează, expresivitatea și gesturile sale devin aproape caricaturale. Cu toate acestea, stilul său de luptă este spectaculos și reușește să surprindă de fiecare dată.

În rolul principalului antagonist, Yoon Kyung-ho îl interpretează pe Kim Yong-gang.

Actorul pare să fi devenit un obișnuit al personajelor negative, deși publicul îl asociază adesea cu polițistul ușor naiv și comic din alte producții coreene. Și aici îi stă foarte bine postura de antagonist.

Totuși, personajul său este construit într-o cheie ironică. Deși conduce o organizație mafiotă, Kim Yong-gang este încăpățânat, refuză să accepte tehnologia și continuă să creadă că pumnul și pistolul rezolvă orice problemă. Este un mafiot de modă veche, periculos doar până în momentul în care filmul își amintește că este, totuși, o comedie.

Personajele feminine nu stau pe margine

Chiar dacă titlul indică foarte clar cine sunt adevărații protagoniști, filmul nu le transformă pe femei în simple victime.

Si-nae (Kang Han-na), Hye-ran (Lee Da-hee) și Jo A-ra (Jeon So-min) intră fără ezitare în luptă și demonstrează că pot face față mafioților la fel de bine ca partenerii lor.

Din păcate, scenariul nu le oferă suficient spațiu pentru a deveni personaje cu adevărat memorabile. Ele există în primul rând pentru a susține povestea celor doi „soți în acțiune”, motiv pentru care rămân, inevitabil, ușor în umbră.

Efecte speciale peste măsură, dar în ton cu filmul

Efectele speciale sunt utilizate din plin și, pe alocuri, devin exagerate.

Însă acesta este și farmecul filmului. Soți în acțiune nu își propune realism, ci spectacol. Iar atunci când accepți regulile jocului, multe dintre excese devin mai ușor de iertat.

Sinopsis

Choong-sik și Min-seok sunt obligați de împrejurări să lase deoparte rivalitatea și să formeze o echipă pentru a-și salva familiile. Vor reuși fostul și actualul soț să ducă misiunea la bun sfârșit sau diferențele dintre ei le vor compromite planul?

Distribuție

• Jin Seon-kyu – Hwang Choong-sik
• Gong Myung – Lee Min-seok
• Kim Ji-seok – Ma Do-jun
• Yoon Kyung-ho – Kim Yong-gang
• Kang Han-na – Si-nae
• Lee Da-hee – Hye-ran
• Jeon So-min – Jo A-ra

Verdict

Soți în acțiune nu este o capodoperă și nici nu încearcă să fie.

Are suficiente clișee, câteva găuri de scenariu și secvențe care sfidează orice logică. În schimb, compensează prin ritm alert, umor reușit și o distribuție care pare că se distrează la fel de mult precum spectatorii.

Nu este filmul pe care îl vei ține minte ani la rând, însă este exact genul de producție pe care o pornești într-o seară de weekend atunci când vrei să te relaxezi și să râzi fără să analizezi prea mult fiecare scenă. Iar pentru asta își îndeplinește misiunea.

Filmul poate fi văzut pe Netflix și ține o oră și 47 de minute.

Nota mea: 7,5/10

Spor la vizionat!