Dragi buzoieni (și voi, cei care încă mai aveți curajul să vă căsătoriți în orașul acesta),

Marele nostru primar, Faliment, pare să fi găsit soluția salvatoare pentru bugetul local. Dacă nu mai are de unde să stoarcă bani din oraș, de ce să nu taxeze… amintirile?

Ai visat ani la rând să faci fotografiile de cununie la Vila Albatros, acel loc cochet în care istoria se întâlnește cu romantismul? Ei bine, pregătește-ți portofelul, nu doar costumul și rochia de mireasă.

De acum înainte, fiecare persoană care apare într-o fotografie pare să devină o sursă de venit. Tariful? 20 de lei pentru fiecare om din cadru.

Îl fotografiezi pe mire? 20 de lei. Pe mireasă? Încă 20. Intră și nașul în fotografie? Alți 20. Nașa? Firește, încă 20. Cumnații, socrii, verii, mătușa venită de la sute de kilometri distanță? Toți se taxează. La număr. Și să nu-l uităm pe fotograf. Doar n-o să creadă cineva că poate apărea în cadru fără să contribuie și el. Încă 20 de lei.

Practic, dacă vrei o fotografie de grup cu toți invitații, s-ar putea să constați că albumul de nuntă ajunge să coste aproape cât meniul. La o cununie cu 100 de invitați, începi deja să te întrebi dacă nu era mai ieftin să organizezi ședința foto în fața blocului.

În spiritul echității, fiecare zâmbet imortalizat pare să devină un mic impozit local. Dacă te uiți prea fericit spre obiectiv, cine știe, poate apare și o taxă pe entuziasm.

Ghid de supraviețuire pentru miri

• Fă fotografii individuale. Grupurile mari pot deveni un lux.
• Roagă invitații să intre pe rând în cadru. Răbdarea costă mai puțin decât fotografia.
• Trimite fotograful la câteva sute de metri distanță și folosește un obiectiv zoom. Poate iese mai ieftin.
• Dacă apare cineva din greșeală în fotografie, cere-i politicos să iasă din cadru înainte să-ți iasă și banii din buzunar.

Dacă vrei să-ți amintești una dintre cele mai frumoase zile din viață, se pare că trebuie să plătești pentru fiecare zâmbet imortalizat.

Dacă, în schimb, preferi să economisești, poți face fotografii pe trotuarul din fața Primăriei. Cel puțin deocamdată, acolo încă nu s-a introdus o taxă.

Până atunci, Buzăul demonstrează încă o dată că imaginația administrativă nu are limite. Iar când vine vorba despre găsirea unor noi surse de venit, chiar și amintirile pot deveni… impozabile.

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

Sursa de inspirație: