În timp ce mii de copii din România rurală abandonează școala în fiecare an, o femeie de 42 de ani din județul Olt vrea să facă invers: să se întoarcă pe băncile școlii și să ia Bacalaureatul.
„Și la 50 de ani dacă e să-l dau, tot îl dau”.
Stela Garoafa spune această frază cu o hotărâre care a impresionat deja mii de oameni în mediul online.
O femeie cu doar patru clase care a înțeles puterea educației
Stela trăiește în Potcoava, județul Olt, într-o comunitate în care multe fete renunță la școală după clasele primare. Ea însăși a avut acces limitat la educație și a terminat doar patru clase. Însă tocmai lipsurile prin care a trecut au făcut-o să înțeleagă cât de importantă este școala pentru viitorul unui copil.
În ultimii ani, femeia a început să meargă din poartă în poartă pentru a convinge familiile să își lase fetele să continue studiile și după clasa a IV-a. Nu a fost un drum simplu. Mentalitățile vechi, sărăcia și neîncrederea în sistemul educațional sunt obstacole care persistă în multe comunități vulnerabile din România.
„Școala nu strică”, le-ar fi spus ea oamenilor din sat, într-o frază simplă care rezumă, de fapt, una dintre cele mai mari lupte sociale ale României contemporane.
Fiul ei a devenit exemplul care a schimbat comunitatea
În multe dintre discuțiile purtate cu părinții din zonă, cel mai puternic argument al Stelei a fost propriul ei fiu, Dario. Tânărul a reușit să termine 12 clase și să își construiască perspective reale pentru viitor — o performanță care a devenit un exemplu concret pentru ceilalți oameni din comunitate.
„Nu vă place că băiatul meu are 12 clase și un viitor strălucit în față?”
Le spune femeia celor care încă privesc educația cu neîncredere.
În spatele acestei întrebări stă, de fapt, o schimbare profundă de generație: dorința ca propriii copii să trăiască altfel decât părinții lor.
ONG-ul „Mândri că suntem romi”, proiectul prin care încearcă să schimbe destine
Din dorința de a face mai mult pentru tinerele fete din comunitate, Stela Garoafa s-a implicat în Mândri că suntem romi, organizație care promovează accesul la educație și combaterea abandonului școlar.
Săptămâna aceasta, ea a ajuns la București pentru a participa la un concurs dedicat organizațiilor neguvernamentale. Pentru mulți oameni, drumul spre Capitală poate părea un lucru banal. Pentru comunitatea din Potcoava, însă, momentul a avut valoarea unei victorii colective.
„Toată strada s-a trezit dimineață să ne încurajeze. Au auzit că mergem la București”.
Povestește femeia.
Dincolo de emoția momentului, scena vorbește despre ceva rar întâlnit: sentimentul că succesul unui om poate deveni speranța unei întregi comunități.
„Bună, sunt Anais și vreau să fiu învățătoare”
Poate cel mai emoționant detaliu al poveștii vine din generația următoare. Anais, nepoata Stelei, are doar trei ani, însă spune deja că își dorește să devină învățătoare.
Într-un filmuleț păstrat pe telefonul bunicii sale, fetița apare și spune cu inocență:
„Bună, sunt Anais și vreau să fiu învățătoare”.
Este imaginea care rezumă cel mai bine transformarea prin care trece o comunitate: o bunică ce încearcă să recupereze școala pierdută, un fiu care a terminat liceul și o nepoată care visează deja la o profesie construită pe educație.
Într-o Românie în care statisticile despre abandonul școlar par adesea imposibil de schimbat, povestea Stelei Garoafa arată că uneori cele mai importante revoluții încep dintr-o singură curte, cu o singură propoziție și cu ambiția unui om care refuză să renunțe la visul lui.
Sursa foto: captură de ecran – Republica
😄 Hrănește autorul cu motivație, că altfel moare de oboseală între interviuri și editări!
👉 Dă o cafea virtuală – sau o supă coreeană 🥢
Un gest mic = mai mult conținut sincer, direct și pe bune.
Lasă un răspuns