În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.

Luca, marele apostol și evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu meșteșugul, având și știința zugrăviei desăvârșit. Acesta aflându-se în Teba Beotiei și doctorind pe vremea împăratului Tit Claudie, a aflat pe Sfântul Apostol Pavel și crezând în Hristos, a părăsit rătăcirea cea părintească, și lăsându-se de tămăduirea cea trupeasca, s-a apucat de cea sufletească.

A scris și Evanghelia sa către oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, după cum o știa de la Sfântul Apostol Pavel. După aceea a scris și Faptele Apostolilor către același Teofil.

Apoi după ce s-a dus de la Roma și a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învățând toată Grecia și ajungând, precum se spune la optzeci de ani, a răposat cu pace; iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe apostolul, lucrătorul său, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul meșteșugului lui cel doctoricesc. (Căci coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri și din alte feluri, folositoare la boala ochilor).

Pentru care a fost cunoscut și mai mult mormântul lui de toti. Iar Constantie feciorul marelui Constantin a adus de la Teba moaștele lui prin mijlocirea lui Artemie marele duce al Egiptului, care și mucenic s-a făcut, și le-a pus în biserica Sfinților Apostoli, sub sfânta masă, împreună cu ale lui Andrei si ale lui Timotei.

Și se spune despre Sfântul Luca că el a zugravit întâi icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ținând în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meșteșugul zugrăvirii cu ceară și alte două și cum că le-a dus apostolul la Maica Domnului să le vadă, și aceasta ar fi zis: „Harul Celui născut din mine, prin mine să fie cu dânsele. Asemenea și icoanele sfinților mai marilor apostoli”. Și de atunci s-a împărțit în toată lumea un lucru bun ca acesta, ortodox și întru totul cinstit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marin cel Bătrân.

Acesta a fost pe vremea lui Diocletian și a lui Aristobul. Deci, stând înaintea guvernatorului Ciliciei, a fost bătut cumplit cu toiege și legându-i-se picioarele cu fiare, a fost băgat în temniță, și a doua zi iarăși aducându-l înainte, l-au spânzurat pe lemn de picioare, și l-au bătut fără de milă; apoi pogorându-l de pe lemn, a suferit moarte prin sabie, dându-și duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Iulian, cel de lânga râul Eufratului.

Acesta între Sfinți, părintele nostru Iulian, părăsind lumea, s-a dus la țărmurile apei Eufratului și găsind acolo o peșteră, petrecea viața monahicească, căruia râvnindu-i mulți, au năzuit la acea peșteră mică și făcându-și colibi împrejur, s-au strâns până la o sută, mâncând și ei ce mânca învățătorul lor.

Tot în această zi, Sfinții patruzeci de tineri, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților din nou arătați Mucenici Gavriil și Chirmidol, care în Egipt s-au nevoit la anul 1522.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.