Cuviosul Toma, din începutul vieții sale, a fost ostaș mare și slăvit; pe de o parte pentru bogăția sa, iar pe de alta, pentru vitejia ce o avea.

El era puternic cu trupul și viteaz în războaie, pentru că de multe ori a biruit cetele potrivnicilor. Deci, iubind pe Hristos, a lăsat lumea cu toată gâlceava ei și s-a îmbrăcat în chipul monahicesc, asemănându-se sărăciei și smereniei Domnului său.

Deci, înconjurînd locașurile monahicești, pe la nevoitorii cei plăcuți ai lui Dumnezeu întru pustnicie, s-a nevoit spre săvârșirea faptelor bune. Iar când a voit să meargă în pustie pentru desăvârșita nevoință și liniște, un stâlp de foc mergea noaptea înaintea lui și Sfântul Prooroc Ilie i se arăta, povățuindu-l prin sânurile pustiei. El a fost povățuit de niște învățători ca aceștia spre alt Carmel, în muntele Malein, unde viețuia cu Dumnezeu și se învrednicea de dumnezeiești descoperiri și vedenii.

Astfel, precum mai înainte în lume biruia cu vitejie pe vrăjmașii cei văzuți, tot așa și după lepădarea de lume, în viața cea pustnicească, taberele cele nevăzute ale duhurilor celor rele, cu rugăciunea cea neîncetată ca și cu o sabie ascuțită, le surpa și le izgonea. Dar, deoarece deasupra muntelui era cetatea și făclia stând sus și strălucind la lumina cerului, nu era cu putință a se ascunde. De aceea, Cuviosul Toma nu s-a tăinuit în muntele cel pustiu, în care, prin sfințenia sa, ca o stea luminoasă a răsărit și a strălucit spre cele pământești.

Deci, fiind aflat de oameni, s-a făcut lumină celor întunecați și liman celor ce alergau la dânsul; pentru că, luând de la Dumnezeu puterea facerii de minuni și darul cel tămăduirii, vindeca cu minune toate bolile: Orbilor le dădea vederea, șchiopilor, buna umblare și chiar scotea izvor de apă cu rugăciunea. Dar nu numai în viața sa a făcut multe minuni, ci și după mutarea sa către Dumnezeu se săvârșeau minuni la cinstitele lui moaște; pentru că de toate neputințele și bolile cele netămăduite mai presus de fire, se dădeau grabnice vindecări celor ce veneau și se închinau cu credință.

Asemenea, izgonea duhurile cele necurate din oameni cu rugăciunile cele sfinte și cu darul lui Hristos, Dumnezeul nostru. Amin.

Sursa: Schitul Sfântului Ilie