Într-o țară în care ochii căprui și negri sunt covârșitor predominanți, apariția unor ochi albaștri poate deveni, pentru cei care îi poartă, mai mult decât o particularitate fizică. Pentru Kim Mi-ok și fiica sa, Cho-eun, culoarea neobișnuită a ochilor a însemnat ani de priviri insistente, porecle și întrebări care au transformat o trăsătură genetică rară într-o sursă de nesiguranță.

Povestea lor a ajuns în atenția publicului sud-coreean în 2013, când cele două au apărut în emisiunea Hello Counselor, difuzată de KBS2. Kim nu a mers la televizor pentru a-și ascunde din nou ochii și nici pentru a căuta o soluție medicală. A vrut, în schimb, să vorbească despre felul în care oamenii reacționează atunci când întâlnesc ceva ce nu se încadrează în tiparul cu care sunt obișnuiți.

O culoare rară într-o societate în care diferența atrage atenția

Kim Mi-ok s-a născut cu ochii albaștri în Coreea de Sud, o caracteristică extrem de neobișnuită în populația est-asiatică. Potrivit relatărilor din presa sud-coreeană, medicii i-au explicat că aspectul irisului era legat de o cantitate redusă de melanină și nu reprezenta, în sine, o boală.

Pentru Kim, explicația medicală nu a făcut însă copilăria mai ușoară.

În timp ce pentru mulți oameni ochii albaștri sunt considerați o particularitate estetică, pentru fetița care creștea într-un mediu în care această culoare era neobișnuită, diferența a devenit motiv de batjocură. A fost comparată cu o pisică și cu o creatură supranaturală, iar oamenii îi priveau ochii cu o curiozitate pe care ea o percepea drept ostilitate.

La un moment dat, chiar și în școală, particularitatea ei fizică a devenit subiect de discuție. Kim a povestit că un profesor le-ar fi sugerat părinților să îi pună ochelari, deși nu avea nevoie de ei pentru vedere.

Lentilele colorate, încercarea de a deveni „invizibilă”

În adolescență, Kim a apelat la lentile de contact închise la culoare pentru a-și ascunde ochii.

Decizia spune mult despre presiunea pe care o poate exercita un grup asupra unei persoane care iese din tipar. Pentru Kim, problema nu era culoarea ochilor, ci reacția celor din jur la ea.

Lentilele nu au reprezentat însă o soluție reală. Potrivit relatărilor despre cazul său, purtarea lor i-a provocat probleme oculare, inclusiv conjunctivită. În cele din urmă, trăsătura pe care încercase să o ascundă avea să apară și la copilul ei.

Fiica lui Kim Mi-ok s-a născut cu aceiași ochi albaștri

Când Cho-eun s-a născut cu ochii albaștri, Kim a înțeles că fiica sa ar putea trece prin aceeași experiență.

Fetița avea aproximativ cinci ani când cele două au ajuns la Hello Counselor. În familie, culoarea ochilor nu era o problemă. În afara ei, însă, reacțiile oamenilor deveniseră greu de ignorat.

Kim a povestit că unii oameni se uitau insistent la copil, iar alți copii evitau să se joace cu ea. Pentru un copil atât de mic, atenția permanentă asupra unei trăsături fizice poate transforma treptat curiozitatea celorlalți într-o întrebare despre propria valoare.

Cho-eun ajunsese să se ascundă în spatele mamei atunci când oamenii reacționau surprinși la ochii ei.

Potrivit relatărilor din presa sud-coreeană, fetița a ajuns chiar să o întrebe pe mama sa de ce are ochii albaștri și dacă este „înfricoșătoare”.

Episodul de la grădina zoologică

Unul dintre episoadele povestite în cadrul emisiunii a rămas în mod special în memoria publicului.

Familia mergea la grădina zoologică, iar oamenii care veniseră să privească animalele au început să o privească pe Cho-eun. Pentru fetiță, situația era derutantă: în loc să fie doar un copil printre ceilalți, devenise ea însăși obiectul curiozității.

Experiența ilustrează o formă subtilă de excludere: atunci când o persoană este privită constant ca o „curiozitate”, diferența fizică ajunge să eclipseze omul din spatele ei.

De ce sunt ochii albaștri atât de rari în Asia de Est?

Culoarea ochilor este influențată în principal de cantitatea și distribuția melaninei din iris și de modul în care lumina este împrăștiată în structura acestuia.

Ochii albaștri sunt asociați, în general, cu o cantitate redusă de melanină în iris. În populațiile din Asia de Est, ochii foarte deschiși la culoare sunt însă mult mai puțin obișnuiți decât în anumite populații europene.

Asta nu înseamnă că un asiatic cu ochi albaștri este automat bolnav sau că apariția acestei trăsături ar fi imposibilă din punct de vedere genetic. În cazul lui Kim Mi-ok, relatările despre apariția ei în presa sud-coreeană au prezentat culoarea ochilor drept o particularitate neobișnuită, nu drept o afecțiune.

Kim Mi-ok nu a vrut să-și schimbe fiica. A vrut să schimbe privirea celorlalți

Acesta este, poate, elementul cel mai important al poveștii.

Kim nu a ajuns la televizor pentru a cere o soluție care să îi facă fiica să arate „normal”. Dimpotrivă, mesajul poveștii a fost că problema nu se afla în ochii copilului, ci în felul în care ceilalți reacționau la ei.

Apariția în Hello Counselor a transformat experiența lor personală într-o discuție publică despre prejudecată, conformism și felul în care o societate poate reacționa la o diferență vizibilă.

Iar după difuzarea episodului, Kim a povestit că lucrurile au început să se schimbe. Cho-eun a început să primească și reacții pozitive, oamenii spunându-i că are ochii frumoși.

Pentru un copil care ajunsese să se întrebe dacă este „înfricoșător”, schimbarea aceasta nu era deloc minoră.

„Sunt frumoasă”

Una dintre cele mai emoționante consecințe ale apariției în emisiune a fost schimbarea modului în care Cho-eun se privea pe ea însăși.

Fetița a început să repete: „Sunt frumoasă.” Fraza pare simplă. În contextul poveștii, însă, ea marchează o ruptură importantă.

Ani la rând, ceilalți îi spuseseră, direct sau indirect, că ochii ei sunt ceva ciudat, ceva de ascuns sau ceva care îi face diferită de ceilalți copii. Acum, aceeași particularitate putea fi privită ca un lucru frumos.

Povestea lui Kim Mi-ok și a fiicei sale nu este, în fond, despre ochii albaștri. Este despre cât de repede poate transforma societatea o diferență într-un stigmat și despre cât de greu poate fi, mai ales pentru un copil, să învețe să se privească pe sine fără filtrul prejudecăților celorlalți. Ochii lui Cho-eun nu s-au schimbat. S-a schimbat privirea din jurul lor.