În această zi, în calendarul ortodox sunt pomeniți Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și mai mulți sfinți, între care Sfântul Apostol Anania, Sfântul Mucenic Domnin, Preacuviosul Roman Melodul, Sfântul Ioan Cucuzel și Sfântul Grigorie Domesticul. Tot la 1 octombrie se face pomenirea Icoanei Maicii Domnului, zisă Kasperov.

În această lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria.

Trebuie să știm că acest praznic a început să se prăznuiască pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în Sfânta Biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, și mulțimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, și au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a întregii lumi, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se, strălucind cu lumină și acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oști cerești și de mulţime de sfinți, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleși, Sfântul Ioan înaintemergătorul și Evanghelistul Ioan.

Iar cele cu umilință cuvinte ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: „Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te slăvește pe Tine, și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfințește, și preamărește pe cei ce Te preamăresc pe Tine, și pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și îi izbăvește din toate nevoile și răutățile.” Știind și noi pe solitoarea și pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilință, strigând: „Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, și să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, și în ziua înfricoșătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi sub Acoperământul tău”.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Anania.

Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat și pe Pavel din descoperire dumnezeiască, făcându-se episcop de către apostoli în acea cetate. Deci făcând multe vindecări în Damasc și în Elevteropole și convingând pe mulţi la credinţa cea în Hristos, a fost bătut cu vine de bou de către guvernatorul Luchian, strunjit la coaste și pârjolit cu făclii; apoi fiind scos afară din cetate, a fost ucis cu pietre, și așa plinindu-și mucenicia s-a petrecut către cereștile locașuri.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Mihail din Mănăstirea Zovei și a celor cu dânsul, 36 de sfinți monahi, care au mărturisit în Eparhia Sevastopolei.

Acești sfinți au fost pe vremea împărăţiei lui Constantin și a Irinei, șezând la o mănăstire ce se chema Zovi, lângă Sevastopol. Deci, oștindu-se Alim Amira al agarenilor, asupra ţării aceleia a prins pe sfinți; iar cuvioșii părinţii aceia i-au stat împotrivă, întăriţi fiind cu puterea lui Hristos, și stând la mijloc Mihail preacuviosul egumen și învăţându-i, i-a povăţuit pe toţi spre moartea cea pentru Hristos; și întâi ei plecară capetele spre tăiere, apoi Cuviosul Mihail.

Tot în această zi, Sfinţii șase preacuvioși mucenici, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Roman Melodul, făcătorul de condace.

Acest între sfinți Părintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergând la Constantinopol, în zilele împăratului Anastasie, a rămas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, cea din Chir, petrecând cu evlavie, și priveghind toată noaptea la slujba Vlahernelor. și după săvârșirea slujbei de acolo, iarăși se întoarse la Chir, unde și darul alcătuirii condacelor a luat, arătându-se lui în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și dându-i o bucată de hârtie, îi porunci să o mănânce; deci i se păru că deschise gura, și înghiţi hârtia; și fiind praznicul nașterii lui Hristos, îndată cum se deșteptă, suindu-se în amvon, a început a cânta: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naște…”.

Acesta a făcut condacele și ale celorlalte praznice, încă și ale sfinților celor mari; așa ca mulțimea condacelor făcute de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Domnin.

Acesta a fost de la Tesalonic. Fiind Maximian acolo, când își făcea curţi împărătești, l-a prins aflându-l că este creștin, și aducându-l de faţă la judecata lui i-a zis cu mânie: „Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de mărturisești pe alt Dumnezeu? Ci de voiești să trăiești, jertfește zeilor”. Iar sfântul nevrând să se înduplece, împăratul a poruncit de i s-a strunjit trupul. Maximian văzând că se batjocorea de sfântul, a poruncit să-l scoată afară din cetate, unde îi zdrobiră fluierele și tăindu-i picioarele, după șapte zile de chinuri, mucenicul mulţumind lui Dumnezeu și-a dat Lui fericitul său suflet.

Tot în această zi, Cuviosul Ioan cântăreţul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Atos, cu pace s-a săvârșit.

Sfântul Ioan numit Cucuzel, de origine bulgar din Dirrachia (Bulgaria), a rămas orfan de mic. Înzestrat cu o voce frumoasă el a intrat la școala de curte din Constantinopol, unde, fiind îndrăgit de împăratul pe atunci Ioan Comnenos (1118-1143) a devenit cântăreţ principal.  Însă luxul și strălucirea curţii imperiale nu-l satisfăceau pe tânărul evlavios. Odată, întrebat fiind ce a mâncat la cină, acesta a răspuns: „fasole și mazăre” (adică koukouzelis). De atunci, aceea i-a rămas porecla.

Ioan căuta modalităţi de a se desprinde de ispitele și viaţa de la curtea imperială, precum și să evite căsătoria pregătită de împărat pentru el.  Cu voia lui Dumnezeu, tânărul a întâlnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi mănăstirești. Dezvăluindu-i dorinţa sa de a pleca de la curte, părintele i-a dat binecuvântare pentru Muntele Athos, unde a fost acceptat și tuns călugăr.

Acolo a primit ca ascultare să îngrijească de turma de capre a mănăstirii. Mergând cu animalele la păscut în locuri mai retrase de pe munte, tânărul călugăr se putea ruga, medita la Dumnezeu și cânta imnuri de slavă în voie.  Vrăjite de vocea angelică a păstorului, animalele se adunau pe lângă el și-l ascultau căzute parcă în transă.

Din modestie și smerenie, cântăreţul nu a lăsat să se știe printre fraţi despre darul său de a cânta așa frumos, Însă, un locuitor al acelor pustietăţi l-a auzit într-o zi și i-a spus egumenului despre cum cânta Ioan.  Atunci Ioan i-a dezvăluit acestuia că a fost cântăreţ de curte și l-a implorat  să-l lase în continuare să păstorească animalele.

Egumenului fiindu-i teamă că împăratul va afla că favoritul cântăreţ al curţii e la Sf. Munte, i-a cerut să se întoarcă de unde a venit.  Vrând să-l împace pe împărat, egumenul a călătorit la Constantinopol ca să-i explice acestuia ce s-a întâmplat cu Ioan, implorîndu-l să nu-l abată pe tânăr din calea mântuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cântat la catedrală în duminici și sărbători.  Odată, după ce a cântat un acatist  în faţa icoanei Maicii Domnului,  călugărul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfăţișat și i-a spus cuvintele acestea: „Bucură-te, Ioane și nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita”, după care îi puse în mână o monedă de aur și dispăru. Moneda a fost așezată lângă icoană și multe minuni s-au întâmplat datorită icoanei și monedei de aur.

Icoana a fost numită „Cucuzelisa” în memoria Sfântul Ioan și a fost pusă în Lavra Sfântului Atanasie. Ea este comemorată în ziua de 1 octombrie și în a zecea vineri de după Sf. Paști.

Preasfânta Fecioară i se mai arătă o dată lui Ioan vindecându-l de o boală a picioarelor, din cauza statului mult în picioare în biserică.  Ioan și-a petrecut zilele rămase în mari nevoinţe ascetice, lucrînd mult și la disciplina cântărilor bisericești, primind titlul de maestru didact și regent.

El a lucrat la aranjamentul și compilarea mai multor stihuri, tropare și condace, editând textele imnurilor și scriindu-și propriile condace, care se pot găsi în unele din aceste manuscrise: „O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu și cuprinzînd tipicul slujbelor bisericești”, scrisă de maestrul didact Ioan Cucuzel,” „Tipicul slujbelor” de maestrul didact Ioan Cucuzel, „De la Începutul Vecerniei până la sfârșitul Sfintei Liturghii” și „Știinţa cântării și notele muzicale cu poziţia mâinii și toate aranjamentele cântării.”

Văzând dinainte ceasul plecării sale la veșnicie, Ioan și-a luat luat rămas bun de la fraţi și le-a lăsat cu limbă de moarte să-l îngroape la Biserica Arhanghelului construită de el.  Cântăreții bisericilor îl slăvesc pe Sfântul Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual.

Tot în această zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în acea mare Lavră a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit și o monedă de aur de la Născătoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a săvârșit.

Sfântul Grigorie Domesticul a fost contemporan cu Ioan Cucuzel, trăind la Marea Lavră din Muntele Athos în sfinţenie și evlavie. Asemeni lui Ioan acesta cânta în corul din dreapta al Marii Lavre și chiar era numit Grigorie Cucuzel în onoarea învăţătorului său. Sfântul Grigorie se deosebea prin aptitudinile sale tehnice și dulceaţa vocii. El cânta slujbele de priveghere cu multă evlavie și zdrobire de inimă, fără să se așeze vreodată în biserică.

Patriarhul Calist I (prăznuit în 20 iunie) a introdus cântarea „Toată suflarea se bucură” la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare în locul  „Cuvine-se cu adevărat..” , dar Patriarhul Filotei (prăznuit în 8 octombrie), care l-a succedat, a reintrodus în Sf. Liturghie a Sfântului Vasile „Cuvine-se cu adevărat..”. Curând după acestea, Sfântul Grigorie a cântat „Toată suflarea se bucură” la Sf. Liturghie în ajunul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, în prezenţa Patriarhului Grigorie al Alexandriei. Sfânta Fecioară i-a apărut lui Grigorie și i-a mulţumit că a cântat imnul în cinstea sa, dându-i o monedă de aur.  De atunci, la slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile se cântă „Toată suflarea..”.

Sfântul Grigorie a adormit întru Domnul în 1355.

Tot în această zi se face pomenirea icoanei Maicii Domnului, zisă Kasperov.

Icoana Kasperov a Preasfintei Fecioare Maria a apărat de invazia străinilor orașul Odessa în timpul Războiului din Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotărât ca „acest eveniment să nu rămână necunoscut posterităţii” și să se prăznuiască în data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscută drept făcătoare de minuni și a fost recunoscută ca atare de Sfântul Sinod în anul 1840, după cercetarea numeroaselor minuni care au avut loc. Înainte de aceasta, icoana s-a aflat în posesia Iulianei Ioannovna Kasperova, care a primit-o ca amintire de familie în anul 1809.

În fiecare vineri se citește Acatistul Maicii Domnului în faţa Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a Adormirii Maicii Domnului, care se mai sărbătorește în 29 iunie și în miercurea luminată.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.