Lee Chang-dong a revenit la Festivalul Internațional de Film de la Veneția după opt ani de absență, iar „Possible Love” a fost „întâmpinat” cu șapte minute de ovații în picioare. Primele cronici vorbesc despre una dintre cele mai puternice reveniri ale cineastului sud-coreean și reaprind speculațiile privind un posibil Leu de Aur.

La 24 de ani după ce a câștigat Leul de Argint pentru regie cu Oasis, Lee Chang-dong se întoarce în competiția venețiană cu un film care privește simultan spre trecutul recent al Coreei de Sud și spre neliniștile prezentului. Possible Love a avut duminică premiera mondială la cea de-a 83-a ediție a Festivalului de Film de la Veneția, unde publicul i-a oferit regizorului o ovație de șapte minute.

Pentru Lee, în vârstă de 72 de ani, momentul are o încărcătură aparte. Au trecut opt ani de la Burning, filmul din 2018 care i-a consolidat statutul de autor esențial al cinematografiei sud-coreene contemporane. Acum, Possible Love îl readuce într-o competiție în care miza este cel mai important trofeu al festivalului italian: Leul de Aur.

Un film despre iubire, pierdere și imposibilitatea de a privi suferința celuilalt

Primele reacții de la Veneția au fost entuziaste. The Hollywood Reporter a descris filmul drept o meditație asupra traumei, pierderii demnității, dorinței și invidiei de clasă, remarcând în același timp forța distribuției.

Și alte reacții critice au mers în aceeași direcție, filmul fiind considerat o dramă de cameră de o intensitate aparte și o reflecție ambițioasă asupra iubirii ca posibil spațiu de eliberare.

În centrul poveștii se află două cupluri provenite din lumi sociale diferite, ale căror destine se intersectează prin intermediul unui proiect documentar.

Sul Kyung-gu și Jeon Do-yeon îi interpretează pe Ho-seok și Mi-ok, un cuplu muncitoresc lovit de concedieri și de consecințele unei intervenții violente a poliției împotriva angajaților aflați în grevă. De cealaltă parte se află Sang-woo și Ye-ji, interpretați de Zo In-sung și Cho Yeo-jeong, un cuplu privilegiat financiar.

Ye-ji este regizoarea documentarului care îi aduce împreună pe cei patru. De aici pornește una dintre întrebările fundamentale ale filmului: cine are dreptul să spună povestea suferinței altcuiva și cât de mult poate înțelege un artist experiența celui pe care îl filmează?

Lee Chang-dong își pune propria profesie sub semnul întrebării

Tema nu este una nouă pentru Lee Chang-dong. Înainte de a deveni cineast, regizorul a fost romancier, iar preocuparea pentru limitele reprezentării celuilalt l-a urmărit încă din acea perioadă.

În cazul lui Possible Love, această problemă devine chiar una dintre axele narative ale filmului. Ye-ji încearcă să documenteze durerea unor oameni ale căror experiențe se află departe de propria ei existență privilegiată, iar demersul său ajunge să reflecte dilemele artistice ale lui Lee însuși.

Regizorul a recunoscut că personajul lui Cho Yeo-jeong este cel mai apropiat de propriile sale neliniști ca cineast.

Întrebarea este, în fond, una veche și incomodă: poate arta să vorbească autentic despre suferința celuilalt fără să o transforme în obiect?

Lee a spus că aceeași dilemă l-a urmărit încă din perioada în care scria literatură, când aborda personaje provenite din medii sociale și politice diferite de al său.

De la grevele muncitorești la prezentul politic al Coreei de Sud

Possible Love își are originea într-o idee pe care Lee Chang-dong a păstrat-o ani întregi. Filmul pornește de la episoade de concedieri colective și reprimarea protestelor muncitorești din Coreea de Sud, un subiect pe care regizorul l-a considerat prea sensibil pentru a-l aborda la momentul în care îi venise ideea.

Revenirea la proiect, ani mai târziu, i-a permis să lege evenimentele trecutului de tensiunile sociale și politice ale prezentului.

Astfel, filmul nu este doar o poveste despre două cupluri. Este și o reflecție asupra felului în care memoria socială, conflictele de clasă și schimbările politice continuă să modeleze viețile individuale.

Această suprapunere între istorie și prezent este una dintre mărcile cinematografiei lui Lee Chang-dong: poveștile intime devin, aproape fără avertisment, radiografii ale unei societăți.

„Mai poate filmul să conecteze o persoană la alta?”

La conferința de presă organizată după proiecția de la Veneția, Lee Chang-dong a vorbit despre cei opt ani care au trecut de la Burning și despre transformările profunde produse între timp, inclusiv de pandemia de COVID-19.

Regizorul a explicat că schimbările din această perioadă l-au determinat să se întrebe asupra însăși puterii cinematografiei.

Întrebarea lui este esențială pentru Possible Love: mai poate filmul să creeze o legătură autentică între oameni într-o epocă în care experiențele par tot mai fragmentate?

Răspunsul lui Lee nu pare să fie formulat printr-un discurs explicit, ci prin însăși construcția filmului. Possible Love devine o poveste despre oameni care încearcă să se privească, să se înțeleagă și, uneori, descoperă cât de dificil este acest lucru.

Un cineast care se întreabă dacă meseria lui mai are viitor

În spatele poveștii despre cele două cupluri se află și o altă preocupare a lui Lee Chang-dong: transformarea industriei cinematografice.

Regizorul a vorbit despre schimbarea pieței și despre riscul ca rolul cineastului să devină tot mai puțin important într-un sistem în care sensul muncii este redefinit permanent.

În această perspectivă, întrebarea despre viitorul cinematografiei se întâlnește cu întrebarea despre viitorul muncii. Dacă un artist nu mai este sigur că profesia sa poate produce o conexiune reală cu publicul, atunci criza nu mai este doar una a filmului, ci una a sensului muncii în general.

Este una dintre ideile care conferă filmului o dimensiune mai largă decât cea a unei drame sentimentale.

Jung Jae-il, muzica discretă care refuză să dicteze emoția

Coloana sonoră a fost compusă de Jung Jae-il, unul dintre cei mai cunoscuți compozitori sud-coreeni ai momentului, devenit celebru la nivel internațional prin colaborările sale la Parasite și Squid Game.

Pentru Possible Love, însă, Lee Chang-dong a preferat o abordare minimalistă.

Regizorul consideră că muzica poate deveni prea ușor un instrument care impune spectatorului ce trebuie să simtă. În schimb, a mizat pe o coloană sonoră care să se nască organic din ritmul și atmosfera filmului.

Alegerea este coerentă cu întregul său demers artistic: emoția nu trebuie forțată, ci lăsată să apară din interiorul poveștii.

Poate „Possible Love” să-i aducă lui Lee Chang-dong Leul de Aur?

Întrebarea plutește deja deasupra festivalului.

Lee Chang-dong a câștigat Leul de Argint pentru cel mai bun regizor la Veneția în 2002, cu Oasis. Două decenii mai târziu, Possible Love îl aduce din nou în competiția pentru marele trofeu al festivalului.

Ovația de șapte minute și primele reacții critice favorabile nu reprezintă, desigur, o garanție a premiului. Dar ele plasează filmul într-o poziție importantă într-o competiție în care receptarea internațională de la primele proiecții poate influența puternic percepția asupra unui titlu.

Mai ales că revenirea lui Lee are propria sa miză simbolică: este întoarcerea unui cineast care nu produce filme frecvent, dar ale cărui proiecte sunt privite ca evenimente cinematografice.

„Possible Love” merge spre Oscar

Miza filmului nu se limitează însă la Veneția. Possible Love a fost selectat de Coreea de Sud drept propunerea oficială pentru categoria Cel mai bun film internațional la următoarea ediție a Premiilor Academiei.

Netflix, compania care a finanțat producția și deține drepturile internaționale, a programat premiera cinematografică în Coreea de Sud pentru 23 septembrie 2026. În Statele Unite, filmul va avea proiecții eligibile pentru Oscar începând cu 23 octombrie, înaintea lansării globale pe Netflix, programată pentru 6 noiembrie.

Drumul de la Veneția la Oscar este lung și imprevizibil. Dar pentru Lee Chang-dong, Possible Love pare să fi început exact așa cum și-ar fi dorit un autor care a lipsit opt ani de pe marile ecrane: cu publicul în picioare și cu criticii atenți.

Iar dacă filmul va transforma această primire într-un Leu de Aur, întoarcerea lui Lee Chang-dong la Veneția ar putea deveni nu doar una dintre poveștile importante ale festivalului din 2026, ci și unul dintre momentele definitorii ale sezonului cinematografic internațional.