La câteva luni după ce ambasadorul Pakistanului la București, E.S. Ilyas Nizami, vorbea despre cultură ca despre un spațiu în care se construiesc punți între popoare, limba română începe să fie studiată oficial la o universitate din Islamabad. Deschiderea lectoratului de limba română la National University of Modern Languages (NUML) și inaugurarea unui Colț de Carte Românească la Biblioteca Națională a Pakistanului dau o dimensiune concretă dialogului cultural româno-pakistanez.

Ziua Limbii Române este sărbătorită anul acesta într-un context care spune mai mult despre forța unei limbi decât o simplă celebrare simbolică.

La mii de kilometri de România, în Islamabad, limba română a intrat în spațiul universitar pakistanez. La National University of Modern Languages (NUML) au fost deschise cursuri de limba română, într-un demers care marchează o premieră pentru mediul academic din Pakistan.

Primele cursuri au fost susținute de prof. dr. Oana Ursache, iar proiectul este parte a eforturilor de promovare a limbii și culturii române în Pakistan.

În paralel, la Biblioteca Națională din Islamabad a fost creat un Colț de Carte Românească, oferind cititorilor pakistanezi acces la literatură și volume despre România.

Două inițiative aparent simple — un lectorat și o colecție de carte — capătă însă o semnificație mai amplă atunci când sunt privite în contextul relațiilor dintre cele două țări.

„Cultura construiește punți între popoare”

În luna mai, într-un interviu acordat publicației Mica Românie, ambasadorul Republicii Islamice Pakistan la București, E.S. Ilyas Nizami, vorbea despre rolul pe care cultura îl poate avea în apropierea celor două societăți.

Diplomatul pakistanez sublinia importanța schimburilor culturale și a contactului direct dintre oameni, punând accent pe ideea că relațiile dintre state nu se construiesc doar prin diplomație politică sau economică, ci și prin cunoașterea reciprocă a culturilor.

Mesajul capătă acum o confirmare concretă, la Islamabad.

Dacă la București reprezentantul diplomatic al Pakistanului vorbea despre cultură drept un instrument de apropiere, în capitala pakistaneză România își consolidează, la rândul său, prezența culturală printr-un instrument cu efect pe termen lung: învățarea limbii române.

Nu este doar o formulă diplomatică. Este un proces care presupune profesori, studenți, cărți, cursuri și, mai ales, timp.

De ce contează un lectorat de limba română în Pakistan?

Limba este una dintre cele mai puternice forme de acces la cultura unei țări.

Un student care învață româna nu descoperă doar o nouă gramatică și un vocabular. Intră, treptat, într-un univers de literatură, istorie, mentalități și referințe culturale care altfel ar rămâne, cel puțin parțial, mediate prin traduceri.

În cazul Pakistanului, apariția unui lectorat de limba română la NUML este cu atât mai importantă cu cât universitatea este specializată în studiul limbilor moderne și al comunicării interculturale.

Astfel, România nu este prezentă la Islamabad doar prin reprezentarea diplomatică, ci și într-un spațiu academic în care limba poate deveni un punct de întâlnire între generații de studenți pakistanezi și cultura română.

Primele cursuri susținute de Oana Ursache sunt, din această perspectivă, începutul unei construcții care poate depăși cu mult durata unui eveniment diplomatic.

De la ambasade la universități și biblioteci

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei inițiative este tocmai caracterul ei instituțional.

Un eveniment cultural se încheie. O expoziție se închide. O delegație pleacă. Un lectorat însă rămâne. La fel și o bibliotecă în care există cărți românești, un profesor care predă limba și studenți care pot continua să o învețe.

În acest sens, Colțul de Carte Românească de la Biblioteca Națională din Islamabad completează firesc activitatea de la NUML. Dacă universitatea oferă cadrul pentru învățarea limbii, biblioteca pune la dispoziție una dintre resursele esențiale pentru apropierea de cultura română: cartea.

Cele două proiecte formează astfel două fețe ale aceleiași strategii culturale — limba și literatura.

România și Pakistanul, prin ochii culturii

Relația dintre România și Pakistan nu este nouă, însă fiecare generație are nevoie de propriile forme de dialog.

Într-o lume în care relațiile internaționale sunt adesea privite prin prisma economiei, securității sau geopoliticii, diplomația culturală are avantajul de a lucra la un nivel diferit: cel al oamenilor.

Un student pakistanez care învață română, un cititor din Islamabad care deschide un roman românesc, un profesor care predă literatura română sau un cercetător interesat de cultura română pot deveni, fiecare în parte, intermediari ai unei relații care nu mai depinde exclusiv de întâlnirile oficiale dintre reprezentanții celor două state.

Iar aici se întâlnesc, simbolic, cele două mesaje din acest an. La București, ambasadorul Pakistanului vorbea despre cultură ca despre un mod de a construi punți între popoare. În timp ce, la Islamabad, România începe să construiască una dintre aceste punți chiar prin propria limbă.

O limbă care trece granițele

Ziua Limbii Române nu înseamnă, așadar, doar celebrarea unei limbi în interiorul granițelor sale.

Înseamnă și să observăm unde ajunge această limbă, cine începe să o învețe și în ce locuri apar oameni interesați să-i descopere literatura și cultura. În Islamabad, răspunsul este acum mai clar. La NUML există un lectorat de limba română. La Biblioteca Națională există un Colț de Carte Românească. Iar între cele două se conturează un spațiu nou de dialog cultural.

Poate că acesta este unul dintre cele mai concrete sensuri ale diplomației culturale: nu doar să vorbești despre apropierea dintre două popoare, ci să creezi locuri în care acestea să se poată cunoaște cu adevărat.

De la București la Islamabad, limba română își mai deschide o ușă. Iar dincolo de ea nu se află doar o limbă, ci o întreagă cultură.

Sursa foto: Dan Stoenescu