Ceea ce astăzi este considerat unul dintre cele mai cunoscute jocuri de societate din lume a început, în urmă cu mai bine de un secol, ca o lecție despre inegalitatea economică. În spatele originilor jocului Monopoly se află Elizabeth „Lizzie” Magie, o inventatoare și susținătoare a ideilor economistului Henry George, care a imaginat un joc menit nu să glorifice acumularea averii, ci să îi arate consecințele devastatoare.

Nașterea The Landlord’s Game

În 1904, Magie a obținut brevetul pentru The Landlord’s Game (Jocul Proprietarului), un joc în care participanții cumpărau proprietăți, plăteau și încasau chirii și se deplasau în jurul unei table care, în multe privințe, anticipa structura Monopoly-ului modern. Biblioteca Congresului american confirmă că brevetul lui Magie, nr. 748.626, a fost acordat la 5 ianuarie 1904.

Ideea era însă mult mai profundă decât pare la prima vedere. Magie a conceput două variante de reguli:

· Prima variantă – jucătorii puteau prospera împreună
· A doua variantă – reproducea mecanismul monopolului: un singur jucător acumula proprietăți și avere, iar ceilalți erau împinși treptat spre faliment

Contrastul dintre cele două variante trebuia să funcționeze ca o demonstrație economică – o modalitate prin care oamenii să înțeleagă cum concentrarea proprietății poate produce sărăcie și dependență pentru cei care nu dețin resurse.

Filosofia din spatele jocului

Magie era adeptă a georgismului, doctrina asociată economistului Henry George, care susținea, în esență, că pământul și resursele naturale nu ar trebui să devină surse nelimitate de îmbogățire pentru proprietarii lor, în detrimentul societății. Pentru ea, jocul era un instrument pedagogic – prin intermediul lui, ideile economice puteau fi transformate într-o experiență pe care oamenii o trăiau direct, mutare după mutare.

Transformarea neașteptată a jocului

Destinul jocului avea însă să ia o turnură neașteptată. De-a lungul deceniilor, The Landlord’s Game a circulat în numeroase variante, inclusiv unele realizate artizanal. O versiune dezvoltată de comunități de quakeri din Atlantic City a ajuns să aibă o influență importantă asupra formei pe care o cunoaștem astăzi.

În anii 1930, Charles Darrow a preluat această tradiție, a dezvoltat propria versiune și a prezentat-o companiei Parker Brothers. În 1935, Parker Brothers a cumpărat drepturile asupra brevetului lui Magie pentru suma de 500 de dolari. Compania a continuat dezvoltarea și comercializarea jocului, iar versiunea asociată lui Charles Darrow a devenit rapid un fenomen comercial. Darrow este, de altfel, persoana creditată în mod tradițional cu inventarea Monopoly-ului modern.

Ironia istoriei

Ironia istoriei este greu de ignorat. Magie își imaginase un joc care trebuia să îi facă pe oameni să reflecteze asupra pericolelor concentrării averii. Jocul care a ajuns să cucerească lumea a transformat tocmai competiția pentru acumularea de proprietăți și eliminarea adversarilor în principala sa atracție.

În Monopoly-ul cunoscut astăzi, succesul este măsurat prin cât de mult poți acumula și cât de mult îi poți împiedica pe ceilalți să prospere. Falimentul adversarului nu mai este o problemă socială ilustrată critic, ci condiția victoriei.

Moștenirea lui Elizabeth Magie

Elizabeth Magie nu a primit averea pe care avea să o genereze jocul inspirat din creația sa. A primit 500 de dolari pentru brevet, în timp ce Monopoly avea să devină unul dintre cele mai recognoscibile produse ale culturii populare. Biblioteca Congresului notează că Magie a continuat să fie preocupată de jocuri și invenții, iar în recensământul din 1940 și-a trecut ocupația drept „maker of games”. A murit în 1948.

Poate că aceasta este cea mai surprinzătoare lecție ascunsă în spatele tablei de Monopoly: un joc creat pentru a critica monopolul a ajuns să devină unul dintre cele mai cunoscute jocuri despre monopol. Iar istoria lui ne amintește că obiectele culturale nu rămân întotdeauna fidele intenției creatorilor lor. Uneori, ideea originală este reinterpretată, comercializată și transformată până când ajunge să însemne aproape opusul a ceea ce autorul a vrut să spună.

Sursa Foto : History in the Margins