Regizorul sud-coreean Hur Jin-ho transformă asasinarea din 1974 a Primei Doamne Yuk Young-soo într-un thriller despre adevăr, memorie și limitele unei anchete oficiale. Filmul „Asasinul(ii)”, inspirat dintr-un episod real al istoriei Coreei de Sud, urmărește trei bărbați care ajung să pună sub semnul întrebării versiunea oficială a evenimentelor.

Unul dintre cele mai sensibile episoade din istoria politică modernă a Coreei de Sud ajunge pe marele ecran într-o formulă care privilegiază misterul, tensiunea și ambiguitatea. În „Asasinul(ii)”, regizorul Hur Jin-ho revine asupra asasinării lui Yuk Young-soo, soția președintelui Park Chung-hee, ucisă la 15 august 1974, în timpul unei ceremonii dedicate Zilei Eliberării.

Pentru cineast, dificultatea nu a fost doar aceea de a recrea un moment istoric controversat, ci și de a o face într-un mod care să nu transforme filmul într-o pledoarie pentru una dintre interpretările existente.

„Asasinul(ii)” pornește de la fapte reale, dar renunță deliberat la utilizarea explicită a numelor personajelor istorice. În loc să ofere o reconstituire strict documentară, Hur construiește un thriller în jurul unor întrebări rămase fără răspuns.

Un film construit în jurul unei întrebări

Hur Jin-ho a povestit că ideea de a transforma această poveste într-un film i-a venit în urmă cu aproximativ zece ani. Proiectul s-a dovedit însă dificil, inclusiv pentru că unele dintre persoanele asociate evenimentelor sunt încă în viață.

Regizorul spune că a apelat la documentare extensivă și la numeroase interviuri pentru a găsi o perspectivă cât mai echilibrată.

Miza sa nu a fost să ofere o sentință cinematografică asupra trecutului, ci să construiască un spațiu în care spectatorul să poată pune la rândul său întrebări. De aici vine și combinația dintre cercetarea istorică și mecanismele thrillerului: suspans, piste contradictorii și personaje care nu au acces la întregul adevăr.

Cele șase focuri de armă și cele două gloanțe dispărute

Punctul de plecare al poveștii este unul cu puternic potențial cinematografic.

În timpul ceremoniei transmise la televiziunea națională se aud șase împușcături. În documentele oficiale sunt recuperate însă doar patru gloanțe. Celelalte două nu apar în evidențele anchetei.

Această discrepanță devine motorul narativ al filmului.

În loc să urmărească un singur protagonist, Hur Jin-ho construiește povestea prin intermediul a trei personaje ale căror perspective se completează și se contrazic.

Trei bărbați, trei drumuri către adevăr

Cheol-gu, interpretat de Yoo Hae-jin, este detectivul însărcinat cu securitatea la locul evenimentului. El se confruntă cu diferența dintre ceea ce vede cu propriii ochi și ceea ce este prezentat ulterior drept versiunea oficială.

Pentru Yoo Hae-jin, provocarea a fost să redea nu doar investigația propriu-zisă, ci și dezorientarea unui om aflat în interiorul sistemului pe care începe să îl pună sub semnul întrebării.

Al doilea personaj central este Jae-hwan, un veteran al presei interpretat de Park Hae-il. Deși nu a fost prezent la ceremonie, jurnalistul urmărește transmisia în direct și observă elementele care nu se potrivesc cu relatarea oficială.

Personajul său introduce în film dimensiunea jurnalistică a investigației. Jae-hwan nu pornește de la o certitudine, ci de la instinctul profesional că anumite lucruri nu se leagă.

Cel de-al treilea protagonist, Young-il, este interpretat de Lee Min-ho. Reporter aflat la început de drum și martor direct al evenimentelor, acesta reprezintă energia unei generații care încearcă să-și găsească propria voce.

Young-il nu este un investigator experimentat, ci un tânăr care își transformă convingerile într-o formă de acțiune. Relația sa cu Jae-hwan devine, totodată, o poveste despre formarea profesională și maturizarea prin jurnalism.

De ce „Asasinul(ii)”?

Titlul filmului ascunde, la rândul său, o piesă importantă din puzzle.

Parantezele care înconjoară litera „s” nu sunt un simplu artificiu grafic. Potrivit lui Hur Jin-ho, ele sunt legate direct de misterul central al filmului.

Regizorul nu a oferit însă o explicație completă înaintea lansării, preferând ca publicul să descopere singur semnificația titlului.

Este o alegere care spune multe despre intenția filmului: „Asasinul(ii)” nu vrea să ofere toate răspunsurile înainte ca spectatorul să înceapă investigația.

De la istorie la thriller politic

Prin modul în care este construit, filmul se înscrie într-o tradiție puternică a cinematografiei sud-coreene: aceea de a transforma momentele controversate ale trecutului național în povești despre putere, instituții, memorie și adevăr.

Hur Jin-ho alege însă o cale diferită de reconstituirea istorică convențională. Evenimentul real este punctul de plecare, în timp ce tensiunea se naște din perspectivele diferite ale celor trei personaje.

Această abordare îi permite regizorului să evite o narațiune excesiv de didactică și să păstreze incertitudinea ca element dramatic.

„Asasinul(ii)” merge la Festivalul de Film de la Toronto

Înaintea lansării în Coreea de Sud, producția a primit o invitație oficială la secțiunea Gala Presentations a celei de-a LI-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Toronto.

Prezența la Toronto oferă filmului o primă platformă internațională importantă și îl plasează într-un context în care cinematografia sud-coreeană continuă să atragă atenția publicului și a industriei globale.

La nivel local, „Asasinul(ii)” urmează să intre într-o competiție intensă la box office în perioada sărbătorii Chuseok, una dintre perioadele importante pentru lansările cinematografice din Coreea de Sud.

Yoo Hae-jin privește însă concurența dintre producțiile autohtone dintr-o perspectivă optimistă: prezența simultană a mai multor filme coreene în cinematografe înseamnă mai multe opțiuni pentru public.

Un mister care nu se grăbește să ofere verdictul

Dincolo de intriga inspirată de asasinarea lui Yuk Young-soo, „Asasinul(ii)” pare să fie, în esență, un film despre felul în care adevărul este construit, contestat și transmis.

Detectivul, jurnalistul experimentat și reporterul debutant pornesc din puncte diferite, dar ajung să se întâlnească în aceeași zonă a îndoielii.

Pentru Hur Jin-ho, tocmai această zonă gri este esențială. În loc să simplifice un episod istoric sensibil, regizorul îl transformă într-o investigație cinematografică în care spectatorul trebuie să cântărească informațiile, să observe contradicțiile și să decidă singur ce poate fi considerat adevăr.

„Asasinul(ii)” nu promite o istorie rescrisă, ci o întrebare cinematografică: ce se întâmplă atunci când versiunea oficială nu reușește să explice toate dovezile?