Kim Eun-joo: copilul obligat să asiste la o execuție publică și femeia care denunță astăzi teroarea regimului nord-coreean

La doar nouă ani, Kim Eun-joo a înțeles că, în Coreea de Nord, frica poate fi predată la școală la fel de firesc ca matematica sau limba maternă. Într-o zi obișnuită de curs, profesoara și-a întrerupt lecția și le-a cerut tuturor elevilor să o urmeze. Destinația nu era o excursie și nici o activitate educativă, ci un câmp unde urma să aibă loc o execuție publică.

Astăzi, după ce a fugit din Coreea de Nord și a devenit activistă pentru drepturile omului, Kim vorbește deschis despre acea experiență și despre mecanismul prin care regimul de la Phenian transformă moartea într-un instrument de control social.

O copilărie marcată de violență

Kim spune că imaginea execuției la care a fost obligată să asiste nu a părăsit-o niciodată.

„Plângeam chiar și atunci când murea câinele familiei noastre. Dar prima dată când am văzut oameni ucigând alți oameni, nu am avut cuvinte să exprim ceea ce simțeam. A fost cea mai brutală scenă pe care am văzut-o vreodată, în vreun film sau în viața reală”.

A declarat ea într-un interviu acordat publicației The Korea Times.

Dincolo de șocul emoțional, fosta transfugă spune că și-a dat seama încă din copilărie că orice reacție de compasiune putea deveni periculoasă.

„Chiar și la nouă ani, știam că exprimarea tristeții sau a disconfortului putea avea consecințe.”

Execuțiile publice, instrument de intimidare

Experiența personală a convins-o că execuțiile publice nu urmăresc doar pedepsirea condamnaților, ci transmiterea unui mesaj de teamă întregii societăți.

Potrivit lui Kim, familiile celor executați sunt obligate să stea în primele rânduri și să privească întreaga scenă, transformând tragedia într-un spectacol menit să intimideze comunitatea.

În opinia sa, autoritățile încearcă astfel să distrugă orice urmă de empatie și să normalizeze violența ca parte a vieții cotidiene.

„Regimul folosește execuțiile pentru a amorți compasiunea și respectul pentru viață. Cruzimea este prezentată ca fiind necesară.”

Oameni condamnați pentru fapte legate de supraviețuire

Cele mai multe cazuri la care Kim spune că a asistat nu vizau infracțiuni grave în sensul în care sunt înțelese în statele democratice.

Ea amintește persoane executate pentru că au sacrificat o vacă pentru hrană, un bărbat acuzat de uciderea unei persoane în urma unui conflict pornit de la peste 30 de kilograme de porumb sau un cuplu care încercase să desprindă cuprul de pe un monument dedicat familiei Kim pentru a-l vinde și a cumpăra mâncare copiilor.

Toate aceste exemple ilustrează, spune activista, modul în care disperarea provocată de lipsurile economice poate deveni, în Coreea de Nord, motiv pentru aplicarea celei mai dure pedepse.

Rapoarte privind execuții pentru consumul de filme și muzică sud-coreeană

Organizațiile internaționale care documentează situația drepturilor omului susțin că execuțiile publice continuă și în prezent.

În ultimii ani au fost documentate inclusiv cazuri în care persoane au fost condamnate la moarte pentru vizionarea sau distribuirea de filme, seriale ori alte materiale media provenite din Coreea de Sud, semn al înăspririi controlului exercitat de regimul de la Phenian asupra populației.

Mesajul transmis la Congresul Mondial împotriva Pedepsei cu Moartea

Recent, Kim Eun-joo a participat la cea de-a noua ediție a Congresului Mondial împotriva Pedepsei cu Moartea, desfășurat la Paris, unde situația din Coreea de Nord a fost inclusă pentru prima dată pe agenda oficială a reuniunii.

Activista consideră că simpla aducere în atenția comunității internaționale a acestor practici reprezintă un pas important.

Ea nu solicită, deocamdată, abolirea imediată a pedepsei capitale în Coreea de Nord. În schimb, cere măsuri considerate esențiale: interzicerea execuțiilor publice, mai ales în prezența copiilor, respectarea standardelor internaționale în procesele care pot conduce la condamnări la moarte și obligarea autorităților să raporteze transparent toate execuțiile desfășurate în penitenciare și centre de detenție.

O conversație începută prea târziu

Kim este convinsă că lumea cunoaște doar fragmentar amploarea abuzurilor comise în Coreea de Nord.

Faptul că sistemul de pedeapsă cu moartea din această țară a ajuns abia acum în centrul unei dezbateri internaționale dedicate abolirii execuțiilor demonstrează, în opinia sa, cât de puțin a fost analizată această realitate.

Prin vocea sa și a altor transfugi, Kim speră ca experiențele celor care au trăit sub regimul nord-coreean să fie auzite mai clar și să contribuie la creșterea presiunii internaționale asupra autorităților de la Phenian.