Înregistrare audio găsită într-o garsonieră din București, pe o casetă, lângă o cutie de pateu de porc expirat și un atlas din 1978

PROLOG: UNDE SE LAMUREȘTE CĂ NIMIC NU E CLAR!

Ziaristul 1, disperat: Dă-i drumu’, că arde internetul!

Ziaristul 2, răgușit de cafea și de viață: Stai că mă uit în certificatul lui Tomac. Aoleu… la rubrica „locul nașterii” scrie „Imperiul care nu mai e”.

Ziaristul 1: Adică e născut în căruța lu’ mamaie?

Ziaristul 2: Mai rău. E născut într-o țară care a murit înainte să apuce să-i facă poze la botez.

Ziaristul 1: Păi atunci el ce e? Român? Ucrainean? Sovietic? Sau un simplu cetățean al confuziei generalizate?

Ziaristul 2: (trage o dușcă de … cafea) Da.

SCENA 1: ÎN STUDIO, LA TV, LA O ORĂ LA CARE OAMENII NORMALI NU SE UITĂ

Moderatorul, zâmbind ca un manechin căruia i s-a terminat bateria: Deci, dacă înțeleg bine, domnul Tomac s-a născut într-o țară care nu mai există, dintr-o comunitate care există, într-un sat care astăzi e în altă țară. Sunteți deci… căpitanul Kirk? Născut în spațiul cosmic neutru, între două imperii și o găleată de semințe?

Eugen Tomac (în realitate, mai că nu ne vine să credem): Domnule, eu sunt român. Și gata. Punct. Și două puncte. Și cratimă.

Moderatorul: Bun. Dar Google spune altceva. Google spune că aveți două mame patrie și un tată adoptiv numit URSS, iar pe partea mamei, o verișoară care e și ea în Cehia, dar nu știe sigur.

Tomac: Google nu s-a născut în 1981!

Moderatorul: Nici dumneavoastră, dacă stăm să verificăm cu atenție. Erați măcar înregistrat la momentul faptului?

(Tomac își pune capul în palme. Camera rămâne 10 secunde fixată pe el.)

SCENA 2: PE FACEBOOK, LA O POSTARE VIRALĂ CU 47 DE COMENTARII ȘI O SINGURĂ INIMĂ DE LA MĂTUȚA FLORICA

Comentariu #1, tanti Lenuța din Buzău, care scrie cu ochelarii pe nas și nervi în suflet:

„E UCRAINEAN! L-a trimis Zelenski să ne fure bugetul pentru salata Olivier și pentru corcodușe! Am văzut eu la știri că are pașaport galben!”

Comentariu #2, istoricul de serviciu (care nu doarme noaptea pentru că e treaz de griji istorice):

„Pentru ultima oară, femeie, URSS a dispărut în 1991, Tomac avea 10 ani. E ca și cum ai spune că dacă te-ai născut în Iugoslavia, azi trebuie să joci polo pe gheață pentru Croația și handbal pentru Serbia în aceeași zi. Sau ca și cum ai spune că toți născuți înainte de 1989 sunt datori să poarte daci și să muncească la colectivă. Haideți să ne calmăm.”

Comentariu #3, un utilizator cu poza lui Caragiale și o semnătură „Hai la crâșmă, flăcăi”:

„Dom’le, la noi până și certificatul de naștere al premierului are nevoie de un istoric cu specializare în geopolitică post-sovietică, de un hărtaș bătut de vreme, de un expert în limbile moarte și de un preot care să știe cum se face cununia între documente contradictorii. În ritmul ăsta, o să angajăm la Consiliul de Stat un comitet de medieviaști să dea cu părerea dacă Tomac e dac liber, colonizat de romani sau doar un get mai grăbit. Și o să plătim totul din fondul de rezervă, evident.”

Comentariu #4, un utilizator care semnează „Gică contra” (care probabil e și el plătit, dar cu monede vechi de 10 bani):

„Păi dacă s-a născut în URSS, cereți-i să cânte Internaționala la ședința de guvern. Facem un TikTok. Și dacă știe și versurile în rusă, îl trimitem la Moscova ca să ne ceară gazul mai ieftin. Macar face ceva util.”

Comentariu #5, tanti Lenuța din nou, că nu s-a liniștit:

„Și dacă e român de ce are ochii așa? Cercetați, dom’le, cercetați! Că de la noi nu-s ochii ăia!”

Comentariu #6, un bărbat care pare rezonabil dar nu e:

„Băi, important e ce are în suflet. Și în portofel. Și în living. Și în debara. Că acolo se adună adevărul.”

SCENA 3: ÎN PLENUL PARLAMENTULUI, DISCUȚIE PURTATĂ LA 3 DIMINEAȚA, DUPĂ O ȘEDINȚĂ DE 14 ORE

Un deputat PSD, trezit din moarte clinică de un ciocănel și de mirosul de cafea cu rom:
Domnule premier desemnat, unde v-ați născut? În Ucraina, în URSS sau în România interbelică?

Tomac (care a mai răspuns o dată la întrebarea asta, de 47 de ori): În România, domnule, de vreme ce mama e româncă și tata e român și câinele familiei se chema Fănică!

Același deputat, care acum e complet treaz și periculos: Bun, și tatăl era născut unde?

Tomac (își simte neuronii cum își fac bagajele): Și tata e român.

Deputatul, bătând cu pumnul în pupitru de zici că cere chiftele la cantină: Aha! Deci recunoașteți! Ați fost conceput într-o uniune de două persoane de naționalitate română, dar plodul a ieșit pe teritoriul URSS. Asta e CLAR o provocare la adresa suveranității noastre temporo-spațiale și o insultă la adresa porumbului românesc!

(Se aprind șapte becuri roșii în capul lui Ciolacu, care doar vrea să iasă la țigară și să nu mai audă de geopolitică până la pensie.)

Ciolacu, oftând: Da’ ce e frate cu voi? Lăsați omul să își facă treaba, că dacă guvernează bine, îl botează primarul general după aia.

Un alt deputat, de la AUR, care s-a trezit singur fără cafea: Păi dacă s-a născut acolo, să ne arate certificatul! Și traducerea legalizată! Și o adeverință de la primăria din sat! Și o poză la botez cu steagul URSS în fundal!

Tomac, scotând un dosar de doi kilograme din geantă: Domnilor, uitați-vă aici. Și aici. Și dincolo. Și sub ștampila aia. Și dacă nu vă convinge, o să chem un preot, un istoric și un expert în cartografie să facă o declarație pe propria răspundere.

Parlamentarii, în cor: Și dacă nici atunci?

Tomac: Atunci mă întorc în URSS. Ah, stai, că nu mai e.

(Pauză. Cineva râde. Un bec se stinge. Ciolacu aprinde o țigară înăuntru, spre disperarea pompierilor.)

SCENA 4: DIALOG CU UN ISTORIC DE PE TIKTOK (@IstoriaPeScurt, care are 2 milioane de fani și o mustață făcută din pix)

Istoricul, filmat în fața a 14 hărți suprapuse cu Basarabia, pe un fundal de manea lăutărească:
„Uite, frate, problema e simplă ca moartea calului: Tomac e din satul care a fost în județul Cahul (România Mare, mai mare ca mama când se supără), apoi în RSS Moldovenească (URSS, aia cu cozi la pâine și tractorul pe port), apoi în Ucraina independentă (aia cu salata și borsul). El s-a născut când era URSS. Deci, dacă aplicăm principiul «statul de la naștere», e fost cetățean sovietic și poate cere pensie de la Putin. Dacă aplicăm «identitatea etnică», e român și poate merge la vot cu țuica-n buzunar. Dacă aplicăm «locul actual», e rezident în România dar născut în străinătate, deci nu știe nici dracu. Deci matematic e o fracție continuă care nu se termină niciodată, ca și serialul ‘Las Fierbinți’.»

Comentarii sub video (selectate special pentru această ediție):
„Bă, dar câte nașteri are, șase? Că la câte hărți s-au schimbat, cred că s-a născut de cel puțin trei ori. Prima în România, a doua în URSS, a treia în Ucraina, a patra la Vama Veche între o shaorma și o înghețată.”

„E ca pisica lui Schrödinger: e român și ucrainean în același timp până nu deschizi ușa Palatului Victoria. După ce o deschizi, e doar obosit.”

„Păi să-l trimitem la FIFA, că acolo au reguli pentru jucătorii născuți în URSS: poți juca pentru orice fostă republică + Rusia + o echipă de veterani din Afganistan + o echipă de minifotbal din spatele blocului + naționala de table a Moldovei.”

„Da’ ce are dom’le atâta supărare? Normal că e român. Și dacă s-ar fi născut pe lună, tot român era, că de la noi e feeria.”

„Eu zic să facem un referendum: să decidem noi, poporul, dacă domnul Tomac e născut sau e adus de pe vapor. Și dacă e adus, să plătească taxă de import.”

INTERMEZZO: ÎNTRE TIMP, LA UN CHIOȘC DE PRESĂ

Vânzătoarea, răsfoind Libertatea: „Uite, dom’le, scrie aici că Tomac e născut de trei ori. Prima oară în ’81, a doua oară în ’91 când a murit URSS și a treia oară în 2024 când l-au făcut premier. Deci are trei vieți. Ca pisica. Numai că pisica are nouă.”

Clientul, cumpărând o pungă de semințe: „Și ce face cu viețile astea?”

Vânzătoarea: „Păi una o trăiește în România, una în Ucraina și una o ține de rezervă pentru când pică guvernul.”

Clientul: „Gen sau la saltea?”

Vânzătoarea: „La fel.”

(Ambii râd. Trec două minute. Nu se mai râde.)

SCENA 5: CONFERINȚA DE PRESĂ LA CARE TOMAC VORBEȘTE 40 DE MINUTE DOAR DESPRE CERTIFICATUL DE NAȘTERE

Ziarista de la un post mic: Domnule Tomac, ați putea să ne confirmați o dată pentru totdeauna: unde v-ați născut?

Tomac (cu un dosar în mână, cu două diplome pe perete, cu un pix ros de nervi): Doamnă, am adus azi certificatul de naștere original, traducerea legalizată, o adeverință de la primăria din satul respectiv (care acum e în Ucraina, dar au fost drăguți și mi-au răspuns după șase luni), o hârtie de la Arhivele Naționale, o scrisoare de la bunică-mea și o mărturie scrisă de mâna tatălui meu pe o coală de caiet de matematică.

Ziarista: Bun. Și ce scrie acolo?

Tomac: Scrie că m-am născut într-un sat care, la momentul nașterii, era în URSS. Tata era român, mama româncă, iar satul fusese românesc înainte de război. Asta e.

Un ziarist de la o televiziune care îl urăște din principiu: Deci recunoașteți că v-ați născut în URSS.

Tomac: Dacă vrei să bagi mâna în foc pentru definiția asta, bag-o. Dar bag-o și întreabă-te de ce contează asta. Că din 1981 până azi, România și-a schimbat granițele, numele și prefixul telefonic de vreo șapte ori.

Același ziarist: Da’ dumneavoastră de câte ori v-ați schimbat naționalitatea?

Tomac: De zero ori. Am fost întotdeauna român.

Ziaristul: Dar cetățenia?

Tomac: (trage aer în piept de zici că urmează să înnoade 100 de metri) Cetățenia… am avut-o pe a URSS până în ’91. Apoi am devenit cetățean ucrainean fără să mă mișc din pat. Apoi mi-am făcut cetățenie română pe bază de origine. Și acum am două.

Ziaristul scrie în grabă: „Exclusiv: Tomac a trăit în trei țări fără să călătorească!”

(Tomac își ia capul în mâini. Imaginea devine neclară. Se aude cineva strigând „Pauză de țigară!” de șapte ori.)

SCENA 6: DIALOG LA O MASA ROTUNDA, UNDE NIMIC NU E ROTUND

Invitatul special, un geopolitician cu barbă și răbdare zero:
Vedeți, problema lui Tomac e că el este un produs al haosului post-sovietic. Ca un magnet pe care l-ai pus lângă o busolă spartă.

Moderatorul: Adică?

Geopoliticianul: Adică nu știe nici dracu ce e. Nici el, nici mama lui, nici arhivele KGB-ului, nici Google Maps. Dar știe că e român. Și până la urmă, n-o să ceară o țară să-i valideze identitatea. O să-și valideze el identitatea făcând treabă.

Moderatorul: Voi spuneți că un premier poate fi născut într-o țară moartă?

Geopoliticianul: În ultimii 30 de ani, România a avut premieri născuți în România comunistă, în România interbelică, în Germania, în Statele Unite și în… să nu uit… cred că unul s-a născut în vacanță la bulgari. Tomac e doar un caz mai exotic.

Moderatorul: Mai exotic cum?

Geopoliticianul: E primul premier care poate depune jurământul pe Constituția României, pe tratatul de aderare la NATO și pe o hartă a URSS din 1980 în aceeași ședință. E un record.

Moderatorul: Se dă premiu pentru asta?

Geopoliticianul: Doar dacă supraviețuiește primelor șase luni de guvernare fără să i se ceară certificatul de naștere la fiecare ședință.

MAREA CONCLUZIE (CU ZUMZĂIT DE GENERATOR ȘI CU MIX DE SEMINȚE SPARTE)

Dragilor, în timp ce noi ne certăm dacă Tomac e ucrainean, sovietic sau român basarabean — uitați-vă la ce face adevăratul politician adevăratului politician:

Eugen Tomac (să-i spunem „Domnul cu Certificatul Quantum”, „Premierul cu Trei Nașteri” sau simplu „Băiatul care s-a născut înainte să moară imperiul”) este singurul om din România care poate candida la prezidențiale în patru țări simultan. Dacă pierde la noi, poate zice liniștit, cu mâna pe inimă și pe o hartă mototolită:

• „Mă duc în Ucraina, că-s născut acolo, domnule. O să candidez la Odesa, că tot e aproape.”
• „Mă duc în Rusia, că-s moștenitor al URSS și pot cere despăgubiri pentru că nu mai am țară. Acolo o să candidez la duma de stat, pe listele partidului ‘Foștii care nu mai știu ce sunt’.”
• „Mă duc în Republica Moldova, că-s român din Basarabia de Sud și acolo oricum toți sunt născuți între imperii. O să fiu primul președinte care nu trebuie să prezinte certificatul de naștere, ci doar un bilet de la metrou.”
• „Mă duc în România, că-s român și mă șterg la gură cu toate celelalte opțiuni. Aici am dosarul, am buletinul, am câteva sute de mii de voturi și o durere de cap cât casa.”

Iar cea mai mare ironie dintre toate ironiile lumii: Pe toți cei care îl întreabă de certificat, el îi întreabă:

„Bun, și voi la ce oră v-ați născut? Că dacă erați pe timpul lui Ceaușescu, conform noii legi a bunicilor, sunteți vinovați pentru lipsa de zahăr și pentru că nu avem azi industria asta grea. Și dacă v-ați născut după ’90, sunteți prea tineri să vă dați cu părerea. Iar dacă v-ați născut fix între anii, sunteți în aer. Ca mine, de altfel.”

(Zâmbete forțate. Aplauze stângace. Cineva strigă „Hai, terminați odată!”.)

EPILOG: PAMFLETUL SE TERMINĂ CU O SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE… TIMPUL ÎN SINE (ȘI CĂTRE BUNICA LUI TOMAC, Dacă Ne Uită)

Dragă Timp Spațiu Continuu,

(Și dragă bunică a premierului, dacă mai ești printre noi sau printre arhive, să știi că lumea e nebună de la cap.)

Te rog să decizi odată pentru totdeauna, că noi deja am obosit și am mâncat două pungi de semințe de când scriem:

1. Dacă te naști în URSS în 1981, ești automat un fel de „fantomă geopolitică” condamnată să rătăcească între ambasade, sau ai dreptul să guvernezi o țară membră NATO fără să fii întrebat în fiecare dimineață „Mă, tu ești cu rușii?”?
2. Dacă tatăl e român, mama e româncă, satul e românesc din punct de vedere istoric dar ucrainean din punct de vedere administrativ, iar URSS e mort de 33 de ani, primește premierul buletin cu stemă, pașaport de umbră sau direct o legitimație de la partid scrisă de mână pe un șervețel?
3. Când o să se certe românii pe fapte, nu pe identități, o să înghețe iadul? Întreb pentru un prieten care e chiar focul de jos și s-a plâns că i s-a făcut frig de la atâta discuție.
4. Și cea mai importantă: dacă domnul Tomac își face treaba bine ca premier, o să ne mai pese dacă s-a născut într-un cort în Ucraina sovietică sau la Maternitatea din Iași? Sau o să îl iubim ca pe orice politician care nu ne minte, nu ne fură și știe să facă o șosea?

Până atunci, premierul României (dacă va fi Tomac, dacă nu, dacă poate, dacă poate nu, dacă se răzgândește, dacă îl răzgândesc alții) va fi singurul șef de guvern din istorie care își va începe fiecare discurs cu:

„Stimați colegi, stimați români, stimați ucraineni, stimați foști sovietici și stimați toți cei care nu știți de unde veniți — în primul rând, da, m-am născut. În ce context geopolitic, o să vă spun după ce bem o cafea și termină ChatGPT să verifice hărțile din 1981. A doua, da, am acte. Sunt în dosarul din stânga. A treia, da, am două cetățenii. Și a patra, da, iubesc România. Restul e cancan și consum de cafea inutil.”

ACEST ARTICOL ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE TRATAT CA ATARE!

Sursa de inspirație: