Uneori, cuvintele devin prea sărace pentru a descrie complexitatea unei țări, a unui popor sau a unei emoții. Videoclipurile pot fi redate la nesfârșit pentru a surprinde fiecare detaliu, fiecare gest sau fiecare nuanță a unui mesaj. Însă fotografiile au darul rar de a opri timpul. Ele fixează pentru totdeauna un loc, o clipă și oamenii care au făcut parte din acel moment pe care obiectivul aparatului foto a reușit să îl „fure” și să îl eternizeze.

Acesta a fost, poate, și unul dintre marile mesaje ale ediției din acest an a evenimentului Noaptea Muzeelor, unde cultura nu a fost doar expusă, ci trăită.

Cunoscută deja de buzoieni drept una dintre cele mai importante seri dedicate artei și dialogului cultural, Noaptea Muzeelor are o particularitate aparte: o dată pe an, diplomația coboară din spațiile oficiale și ajunge în mijlocul comunității.

Ambasadele își deschid simbolic porțile în afara capitalei și aduc în fața publicului tradiții, obiceiuri, imagini și fragmente autentice din identitatea propriilor popoare.

Prezența domnului ambasador Ilyas Nizami alături de o parte a personalului diplomatic, a oferit serii o dimensiune aparte.

Discursul domnului ambasador:

„Stimate domnule Daniel Costache Bolocan, Director al Muzeului Județean Buzău,
Doamnelor și domnilor,
Bună seara!

Este o onoare și o deosebită plăcere să mă aflu astăzi alături de dumneavoastră, la acest eveniment special.”

Ambasadorul și-a exprimat apoi bucuria de a se afla la Buzău, „un oraș cunoscut pentru particularitățile sale geologice unice, pentru istoria sa străveche și pentru frumoasele sale parcuri urbane”, iar apropierea de public s-a simțit imediat atunci când a vorbit despre performanța elevilor buzoieni la Campionatul Mondial FIRST Tech Challenge din Statele Unite:

„În timp ce eu și echipa mea făceam pregătirile pentru expoziția de astăzi, am aflat cu bucurie că o echipă de elevi de liceu din Buzău a obținut recent locul al doilea la Campionatul Mondial FIRST Tech Challenge, desfășurat în Statele Unite ale Americii, fiind una dintre cele mai importante competiții internaționale de robotică. Doresc să îi felicit, în mod special, pe membrii echipei și, în general, pe locuitorii Buzăului, pentru această realizare remarcabilă.”

Introducerea în universul Pakistanului a fost firească și cursivă:

„Astăzi, am onoarea de a vă aduce mai aproape țara mea, Pakistanul, care se clasează pe locul cinci în lume în ceea ce privește numărul populației.”

Excelența Sa a explicat conceptul expoziției:

„Expoziția de astăzi aduce în fața publicului 40 de fotografii. Fiecare dintre aceste imagini are propria poveste. În același timp, toate fac parte dintr-o poveste mai amplă, denumită «Pakistan». Tocmai de aceea, organizatorii au ales un titlu cât se poate de potrivit pentru această expoziție: «Pakistan: File de poveste».”

Discursul a continuat prin prezentarea celor patru mari categorii de imagini incluse în expoziție. Prima dintre ele a fost dedicată patrimoniului arhitectural pakistanez:

„Fotografiile expuse pot fi grupate în patru categorii distincte. Prima categorie ilustrează frumusețea arhitecturală a unor clădiri istorice și moderne. Printre acestea se numără Moscheea Badshahi, Grădina Shalimar, Moscheea Wazir Khan, Mausoleul Împăratului Jahangir, Hiran Minar și Chauburji, construite în timpul unor diferiți conducători moguli în Lahore și în împrejurimile sale.”

Au fost amintite și alte monumente importante precum Fortul Rohtas, Fortul Derawar, Minar-e-Pakistan, Moscheea Faisal sau Palatul Mohatta.

Unul dintre cele mai importante momente ale discursului a fost cel dedicat diversității religioase:

„Deși Pakistanul este o țară majoritar musulmană, respectăm pe deplin diversitatea religioasă. De aceea, fotografiile care prezintă Catedrala Sacred Heart din Lahore și Gurdwara Kartarpur Sahib, unul dintre cele mai sfinte locuri pentru credincioșii sikh, fac, de asemenea, parte integrantă din această expoziție.”

Peisajele naturale ale Pakistanului nu puteau fi trecute cu vederea:

„A doua categorie de fotografii surprinde frumusețea naturală a Pakistanului, în special a regiunilor montane din nord, acolo unde se întâlnesc lanțurile Himalaya, Karakoram și Hindu Kush și unde se află unii dintre cei mai înalți munți ai lumii.”

A urmat apoi partea poate cea mai vibrantă a expoziției — cea dedicată festivalurilor și tradițiilor locale:

„A treia categorie este dedicată unor festivaluri locale, printre care Festivalul Shandur, unde se organizează meciuri de polo la o altitudine foarte mare, și Festivalul Channan Peer, care reflectă multiplele nuanțe ale vieții din Deșertul Cholistan.”

Discursul ambasadorului a continuat prin evocarea tradițiilor spirituale și sufite ale Pakistanului:

„Această categorie include, de asemenea, câteva scene din cadrul unor festivaluri rurale. Tot aici se regăsesc și imagini care surprind tradițiile spirituale și sufite ale Pakistanului, tradiții care pun accent pe iubirea față de Dumnezeu Atotputernicul, pe iubirea dezinteresată față de semeni, pe toleranță și compasiune.”

A patra categorie a expoziției a fost dedicată chipurilor:

„Cea de-a patra categorie înfățișează câteva chipuri din Pakistan: un copil din Hunza, o tânără din Valea Kalash, o credincioasă aflată la racla poetului sufit Baba Bulleh Shah, precum și alte figuri.”

Un alt punct important al discursului a fost legat de aniversarea a 500 de ani de la întemeierea Imperiului Mogul:

„Expoziția de astăzi este semnificativă și dintr-o altă perspectivă. Ea coincide cu împlinirea a 500 de ani de la întemeierea Imperiului Mogul în Asia de Sud. Fondat de regele Zaheer-ud-Din Muhammad Babur după Prima Bătălie de la Panipat, purtată la 21 aprilie 1526, Imperiul Mogul a ajuns treptat să cuprindă un teritoriu vast, incluzând o mare parte a Pakistanului, Indiei, Bangladeshului și Afganistanului de astăzi.

Regii și împărații moguli, care au domnit asupra Subcontinentului timp de peste 300 de ani, au lăsat o amprentă profundă asupra arhitecturii, culturii, artei, gastronomiei și guvernării din Asia de Sud. Ei au promovat, de asemenea, o cultură a toleranței, în care diversitatea religioasă, etnică și culturală era apreciată, nu suprimată. Poporul și Guvernul Pakistanului privesc cu mândrie moștenirea Imperiului Mogul și își exprimă hotărârea de a o păstra și promova.

Ca semn al respectului nostru față de împărații moguli, aproximativ jumătate din expoziția de astăzi cuprinde fotografii ale unor monumente din perioada mogulă, surprinse din diferite unghiuri.”

Arta nu e artă dacă nu are și un autor așa că, E.S. a dorit să le mulțumească și celor ce au contribuit la realizarea acestei expoziții:

Cu acest prilej, doresc să recunosc și să apreciez contribuția valoroasă a fotografilor pakistanezi ale căror lucrări fac parte din această expoziție. Îi sunt în mod deosebit recunoscător domnului Yasir Nisar, fotograf profesionist cu o vastă experiență, ale cărui 22 de fotografii au fost selectate pentru această expoziție.

Îi sunt, de asemenea, recunoscător domnului Agha Rizwan Ali, fotograf experimentat și profesor de jurnalism vizual, care a pus la dispoziție lucrările a 18 fotografi în devenire, studenți la Institutul pentru Studii de Comunicare din cadrul Universitatății Punjab, și la School of Creative Arts de la Universitatea din Lahore. Lista acestor studenți promițători în domeniul fotografiei îi include pe: doamna Mahnoor Ashraf Watoo, doamna Malaika Rauf, domnul Afan Asad, domnul Muhammad Hassan, doamna Noreen, domnul Agha Fahad Ali, domnul Arman Nadeem, doamna Tehreem Fatima, doamna Shahneela, domnul Toqeer Nasir, domnul Asad Ali, doamna Zoha Ishtiaq, domnul Muhammad Ahmad, doamna Ume Habiba, domnul Momin Ali, doamna Mehreen Fareed, doamna Laiba Umer și domnul Ahmad Jamil. Le adresez tuturor profunda mea recunoștință.”

Nici gazdele nu au fost uitate:

„Totodată, adresez sincere mulțumiri conducerii Muzeului Județean Buzău, care ne-a oferit această valoroasă oportunitate de a prezenta publicului diferite fațete ale istoriei, geografiei și vieții din Pakistan. Această expoziție nu ar fi fost posibilă fără sprijinul și cooperarea dumneavoastră, pentru care vă sunt profund recunoscător.

Pakistanul și România se bucură de relații de prietenie și cooperare încă de la stabilirea relațiilor diplomatice, în anul 1964. Schimburile culturale și contactele interumane reprezintă o dimensiune importantă a relațiilor.

Fără îndoială, expoziția de astăzi reprezintă încă un pas în consolidarea legăturilor de prietenie dintre popoarele Pakistanului și României, prin cultură, patrimoniu și apropierea dintre oameni.

În încheiere, trebuie să menționez faptul că cele 40 de fotografii expuse astăzi nu pot surprinde pe deplin frumusețea Pakistanului. Pentru a-i înțelege întreaga bogăție, este nevoie să îl cunoașteți direct. De aceea, vă încurajez să alocați puțin timp și resurse pentru a vizita o țară prietenoasă și ospitalieră.

Vă mulțumesc tuturor!”

Și pentru că orice poveste bună merită să se încheie personal, înainte de plecare am rămas cu o întrebare simplă:

„Ce fotografie îți place?”

Întrebarea a venit chiar din partea Excelenței Sale.

Fără ezitare, m-am oprit în fața unei imagini care părea să ascundă în spatele ei o întreagă poveste. Fiind om de litere, am avut întotdeauna o atracție pentru fotografiile care spun mai mult decât arată. Pentru acele imagini care obligă privitorul să completeze singur restul poveștii.

Dar am spus atunci că iubesc și fotografia în care sunt surprinși jucătorii de polo. Pentru dinamica ei. Pentru contrastul dintre tradiție și spectacol. Pentru acel moment înghețat în timp care transformă sportul într-o scenă aproape cinematografică.

Când luminile muzeului se vor stinge, iar ramele fotografiilor vor rămâne din nou în liniște, ceva din Pakistan va continua totuși să existe la Buzău. În memoria celor ce au privit imaginile. În poveștile pe care le vor spune mai departe. În emoția unei seri în care cultura nu a avut nevoie de traducere.

Pentru că uneori o fotografie nu înseamnă doar un loc surprins în timp. Înseamnă o punte între două lumi.

Iar pentru cei care nu au reușit încă să descopere expoziția „Pakistan: File de poveste”, aceasta va rămâne deschisă la Muzeul Județean Buzău timp de încă patru săptămâni — suficient cât pentru o călătorie culturală fără pașaport, dar cu siguranță memorabilă.