În inima Câmpiei Vlăsiei, la mică distanță de București, se află Mănăstirea Sămurcășești, un așezământ monahal încărcat de istorie și învăluit într-o legendă care a dăinuit peste veacuri.

Potrivit tradiției, începuturile mănăstirii sunt legate de un vis neobișnuit avut de un cioban care păștea oile pe aceste meleaguri. Într-o noapte, în timp ce se odihnea rezemat în ciomag și cânta la fluier, acesta a visat că în mijlocul unei poieni a apărut o oaie cu lâna albă ca zăpada, dar cu trei coarne în loc de două. Viziunea s-a repetat de mai multe ori în aceeași noapte, lăsându-l profund impresionat.

A doua zi dimineață, ciobanul i-a povestit visul boierului Constantin Samurcaș, proprietarul terenului. Neputând desluși singur semnificația acestei vedenii, boierul a cerut sfatul duhovnicului său, arhimandritul Timotei, starețul de atunci al Mănăstirea Cernica.

Interpretarea a fost una profund simbolică: visul era considerat un semn divin, iar cele trei coarne ale oii reprezentau Sfânta Treime. În consecință, mesajul ar fi fost acela de a ridica o biserică în acea poiană, prevăzută cu trei altare și închinată Preasfintei Treimi.

Convins de această tâlcuire, Constantin Samurcaș a început imediat pregătirile pentru construcție. Astfel, în iunie 1808, mănăstirea a fost întemeiată pe moșia sa din satul Ciorogârla, cu puțin timp înainte de moartea sa.

Așezată într-un cadru natural liniștit, străbătut de râurile Ciorogârla și Sabar, precum și de canalul Argeș–București, mănăstirea rămâne astăzi un important reper spiritual și cultural. Apropierea de Capitală o transformă într-o destinație accesibilă pentru pelerini și pentru cei interesați de patrimoniul religios românesc.

Legenda ciobanului și a oii cu trei coarne continuă să fascineze, oferind o perspectivă simbolică asupra întemeierii acestui lăcaș de cult, aflat la granița dintre credință și tradiție.

Sursa Foto : Călător prin România