Emeric Alexandru Ienei (n. 22 martie 1937, Agrișu Mare, jud. Arad – d. 5 noiembrie 2025, Oradea) a fost unul dintre cei mai respectați oameni din istoria fotbalului românesc – un profesionist desăvârșit, cunoscut pentru eleganța sa, modestia proverbială și devotamentul total față de sport.

De la tânărul fundaș la campionul Europei

Ienei și-a început cariera de jucător la Steaua București (pe atunci CCA), club cu care a câștigat 6 titluri de campion al României și 3 Cupe ale României între 1957 și 1969.

Fundaș central elegant, cerebral, cu o excelentă viziune de joc, Ienei a fost considerat unul dintre cei mai inteligenți jucători ai generației sale. A adunat 12 selecții la echipa națională a României, participând și la Jocurile Olimpice de la Tokyo (1964).

La finalul carierei, a evoluat un sezon și în străinătate, la Kayserispor (Turcia), între 1969–1971, fiind printre primii fotbaliști români care au plecat să joace peste hotare.

Legenda antrenorului

După retragere, Emeric Ienei a intrat imediat în antrenorat, devenind în scurt timp un nume de referință.

Steaua București – gloria supremă (1985–1986)

Sub comanda lui, Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1986, la Sevilla, după finala istorică cu FC Barcelona (0–0, 2–0 la penalty-uri). A fost primul și singurul trofeu european major obținut vreodată de o echipă românească.

Tot el a câștigat 5 titluri de campion și 3 Cupe ale României cu Steaua, impunând un stil disciplinat, modern, cu accent pe inteligența tactică și coeziunea grupului.

Selecționer al României

Emeric Oenei a fost antrenorul echipei naționale a României în mai multe rânduri, dar cea mai notabilă perioadă rămâne cea în care a calificat România la Campionatul Mondial din 1990 – prima prezență după 20 de ani.

La turneul din Italia, România a trecut de faza grupelor, fiind eliminată onorabil de Irlanda la penalty-uri (0–0, 4–5). A fost un moment-cheie care a readus fotbalul românesc pe scena mondială.

Omul din spatele legendei

Jenei a fost mereu respectat nu doar pentru rezultatele sale, ci și pentru caracterul și moralitatea cu care a condus echipele.

A fost căsătorit cu fosta mare gimnastă Ileana Gyulai, multiplă medaliată olimpică și mondială, cu care a avut o fiică.

După retragerea din antrenorat, a rămas aproape de fotbal, implicându-se în activitatea Federației Române de Fotbal și oferind constant interviuri echilibrate, pline de înțelepciune.

Ultimii ani și moștenirea lăsată

Emeric Ienei a încetat din viață pe 5 noiembrie 2025, la Oradea, la vârsta de 88 de ani, în urma unei comoții cerebrale.

Federația Română de Fotbal, clubul Steaua București și întreaga lume sportivă românească i-au adus un omagiu emoționant, amintindu-și de el ca de un gentleman al fotbalului și un profesor al generațiilor.