Ce legătură are un actor japonez de teatru, o piesă românească scrisă în anii ’60 și un motor de căutare nipon cu mine, o simplă internaută din Europa de Est? Ei bine…nici eu n-am știut până azi.

În ultimele trei zile, numele meu – sau, mai exact, combinația „Sofia (capitala Bulgarie) + Kuranosuke” – a apărut cu insistență pe motorul de căutare japonez Docomo, acolo unde internauții niponi scormonesc în căutarea sensului vieții culturale europene. Iar eu? Eu am ajuns în top 15! Unii ar spune că e nerelevant. Eu zic că e aur curat.

Cum s-a întâmplat?

Totul a început cu un articol despre două spectacole românești de excepție:

• „Iona” de Marin Sorescu, în regia lui Silviu Purcărete, cu Kuranosuke Sasaki în rol principal, jucat în japoneză la Sofia;
• „Plugarul și Moartea”, o bijuterie vizuală, jucată la Via Fest (Sofia și Varna).

Articolul, distribuit în diverse cercuri culturale și diplomatice, a fost imediat preluat și „răsfoit” intens de către publicul japonez. Doar că în avalanșa de linkuri și subtitrări, printre rezultate și traduceri, algoritmul a început să mă asocieze cu căutările. Și uite-așa am ajuns:

🔹 Ziua 1: „Cine e Sofia?”
🔹 Ziua 2: „Sofia… Kuranosuke? Interesant.”
🔹 Ziua 3: Docomo: „Vrei rezultate? Mica Românie le are.”

Ce urmează?

În ritmul ăsta, ori mă adoptă Japonia, ori devin o pagină de referință culturală pentru „arta românească în dialog cu Estul îndepărtat”. Mă gândesc deja la un titlu de blog:

„Din Buzău la Tokyo, în top 15”

Epilog: de ce contează?

Pentru că arta românească e relevantă internațional, pentru că Purcărete, Sorescu și Sasaki sunt punți între lumi, iar cultura circulă acolo unde pasiunea pentru frumos nu are granițe.

Iar eu? Eu am fost acolo. Cu numele meu. Pe Docomo. Trei zile la rând…

Sursa foto articol:Moldova 1 / Captură de ecran din spectacolul «Iona», cu Kuranosuke Sasaki