Cea de-a treia săptămână a lunii octombrie este perioada când se serba Brumalia la romani, corespunzând cu Dionisiacele câmpeneşti şi fermentarea vinului la populaţia tracă, iar în credinţa ortodoxă cu ziua Sf. Evanghelist Luca.

Lucinul sau Ziua Lupului, este o altă tradiţie moştenită din păgânism dedicată lupului. Aceasta deschide sărbătorile toamnei prin Filipii de Toamnă, Filipul cel Mare, Vovidenia, Sântandrei, Noaptea Strigoilor, Tărbacul Câinilor, Zilele Bubatului, sărbători ce au în centrul lor lupul, animalul totem al dacilor, căruia calendarul popular românesc îi consacră nu mai puţin de 35 de sărbători populare.

18 dintre aceste celebrări au dată fixă. Cele mai importante sărbători ale lupului sunt: pe 16 ianuarie de Sf. Petru de iarnă, denumit şi „Lanţul lui Sf. Petru” sau „Nedeea Lupilor” şi pe data de 29 iunie, când se sărbătorește Sf. Petru de vară, atunci patronul spiritual al lupilor, îi dezleagă şi le dă voie să mănânce din vitele şi din oile oamenilor.

Românii, trăind în acest spaţiu deschis influenţelor altor popoare, şi-au conturat un cult aparte al lupului, bazat pe unele cutume autohtone amplificate şi de o trans-culturaţie specifică, animalului oferindu-i-se mai multe zile din an cu drept de sărbători populare.

În ziua Luciunului se săvârșeau ritualuri menite să determine îndepărtarea lupului din preajma turmelor de oi.

Era interzisă scoaterea gunoiului și a cenușii din vatră, pentru ca lupii să nu găsească cărbuni apriniși, care le-ar fi favorizat fecunditatea. De asemenea, în această zi, nu se pronunța cuvântul „lup”, termenul fiind înlocuit cu cel de „gadină”, și erau oprite activitățile ce implicau prelucrarea lânii și a pieilor de oi.

Aceste practici populare se intersectau cu cele religioase. Oamenii țineau post negru și se rugau pentru a fi feriți de lupi.