Dacă ieri v-am vorbit pe scurt despre Pâclele Mici și legendele ce au apărut de-a lungul timpului în jurul acestor minuni ale naturii, azi a venit rândul Pâclelor Mari.

Pe cele două creații ale naturii le separă un drum de vreo 20 de minute maxim cu mașina. Bine, dacă vă doriți să faceți aceste drumuri și cu bicicleta, să știți că se poate, doar că la un moment dat tot pe șosea veți ajunge, iar aici nu aveți pistă specială și nici pe margine nu a fost amenajat nimic pentru a vă continua drumul în liniște prin natură cu bicicleta și a vă bucura de peisaje. Sfatul meu este să folosiți totuși mașina.

Intrările la Vulcani (fie că vorbim de cei Mici sau de cei Mari) costă, nu mult, dar…costă: 4 lei de căciulă.

Dacă la Pâclele Mici legendele nu sunt menționate pe nicăieri, ei bine, pe la Pâclele Mari, oamenii au mai investit ceva bani și pe lângă faptul că vă spun că nu aveți voie cu brichete, țigări aprinse, chibrite și nici să vă apropiați prea mult de gura vulcanului, au și o legendă…

Legenda Gardianului Vulcanilor Noroioși

Cu mult timp în urmă, când pământul era încă tânăr, exista un tărâm vast și misterios unde se găsesc acum Vulcanii Noroioși de la Berca. Potrivit legendei, acest pământ a fost păzit de un spirit puternic cunoscut sub numele de Gardianul Vulcanilor Noroioși.

Se spunea că acest spirit era o entitate binevoitoare, ce avea forma unui dragon puternic, făcut din pământ și foc. Solzii lui străluceau cu nuanțe de lut și pământ, iar respirația lui avea miros de sulf și minerale. Timp de secole, Gardianul a vegheat asupra pământului, asigurându-i siguranța și prosperitatea.

Oamenii care locuiau în apropierea vulcanilor de noroi îl venerau pe Gardian, oferind rugăciuni și tributuri în semn de recunoștință pentru protecția sa. Ei credeau că vulcanii noroioși sunt domeniul Gardianului, un loc sacru în care energia pământului curge liber, hrănind pământul și locuitorii săi.

Potrivit legendei, Gardianul avea puterea de a modela vulcanii noroioși și de a le controla erupțiile. Se spunea că atunci când pământul era amenințat de pericol sau dezechilibru, Gardianul se trezea din somn și își dezlănțuia puterea, trimițând torenți de noroi și gaz pentru a curăța și purifica pământul.

Au trecut generațiile, iar amintirea Gardianului Vulcanilor Noroioși a dispărut în ceața uitării. Cu toate acestea, vulcanii noroioși au rămas ca o dovadă a prezenței sale, frumusețea lor de altă lume atrăgând călători din departe.

Chiar și astăzi, unii spun că, dacă asculți cu atenție șoaptele vântului și clipocitul noroiului, tot poți auzi ecourile cântecului Gardianului – o amintire a legăturii străvechi dintre pământ și spiritul său păzitor.

Vulcanii de ieri și de azi

Basmele sunt pentru copii, dar toate au un sâmbure de adevăr, pe care, de-a lungul timpului, oamenii l-au mai modificat. E la fel ca la „telefonul fără fir”, eu îți spun una, iar ultimul care aude mesajul ne va spune altceva.

Chiar dacă anii au trecut și povestea aproape că este dată uitării (deși cei ce au grijă de Pâclele Mari s-au asigurat că ea nu va fi uitată), Gardianul încă trăiește prin însăși existența vulcanilor.

Buzoineii încă nu-și dau seama cât de bogați sunt. Ieri, la Vulcani, a poposit un grup de școlari din București. Și-au luat bilete și, de cum au intrat, unul dintre părinții ce-i însoțeau și-a făcut selfi. Pe chipul fiecăruia se citea bucuria, iar dacă v-ați fi așteptat ca cei mici să fie cei mai bucuroși, ați greșit. Adulții îi întreceau cu mult.

În timp ce doamna învățătoare dădea ultimele indicații, unul dintre copii are ceva de obiectat: Doamna, eu am ghete! Pot să intru în vulcani, pentru că nu mă voi murdări.

Nu, nu ai voie să stai foarte aproape de ei, chiar dacă ai ghete! A fost îndemnul învățătoarei. Dacă s-a aventurat cel mic „într-o baie de noroi”, nu știu să vă zic, totuși vă pot spune că n-ar fi fost primul care face acest lucru.

Cu mult timp în urmă, o rudă de-a mea chiar a încercat să facă baie în noroiul de la vulcani. Singurele lucruri care au avut de suferit au fost hainele și încălțările; în rest, nimic. Bine, asta până când a ajuns acasă și… probabil părinții s-au asigurat că nu va mai cădea nici măcar accidental în vulcani, însă pe voi vă sfătuiesc să nu faceți asta. Puteți privi vulcanii de la distanță, fără a fi necesară o apropiere exagerată.

Pâclele Mari sunt mult mai active decât Pâclele Mici, iar aici vă puteți bucra de erupții de noroi mult mai dese. Așa că atenție pe unde călcați!