Când încă era cu un picior în România și cu unul în avion spre Kuweit, Domnul Ambasador Zafar Iqbal și-a făcut timp pentru un ultim interviu pe pământ românesc.

Chiar dacă despărțile și melodrama nu sunt pe placul meu, ele fac parte din viață. Voi fi ușor nostalgică, când la diferite evenimente din București voi vedea steagul Pakistanul și probabil că voi dori să mă grăbesc să-mi salut prietenul ambasador, însă…Ei, ce greu e să-ți aduni cuvintele…

Să trecem rapid peste vestea tristă și să vedem ce a avut de spus E.S. Dl. Dr. Zafar Iqbal Ambasadorului Pakistanului la Kuweit.

1. Dacă v-ați întoarce în timp, mai exact acum 4 ani când ați venit în România…ce gânduri vă frământau pe atunci?

Deși, este o întrebare ipotetică, pentru că eu, personal, nu îmi imaginez și nici nu pot presupune că mă întorc în timp, dar dacă insiști, atunci, bine! Dacă aș putea să mă întorc cu 4 ani în timp nimic și spun din nou nimic nu m-a deranjat sau mi-a perturbat gândurile atunci când am aterizat în România. România este una dintre acele foarte puține țări care au o imagine pozitivă în străinătate în ceea ce privește frumusețea peisajului, ospitalitatea și căldura oamenilor. Cine poate fi tulburat de gânduri când știe că va merge într-o astfel de țară uimitoare?

2. V-ați așteptat ca în România să găsiți oameni la fel de primitori ca voi? Pentru că de câte ori am vorbit mi-ați spus că și pakistanezii sunt la fel de primitori și ospitalieri ca noi, românii.

Sincer să fiu, mă așteptam la o primire călduroasă, dar, nu am crezut vreodată că voi avea parte de atât de multă ospitalitate și dragoste din partea românilor pe care i-am întâlnit aici. Fără îndoială, ospitalitatea și căldura românească au capacitatea de a-ți capta sufletul.

3. Ce v-a plăcut cel mai mult la noi în țară?

În general, cel mai mult îmi plac oamenii. Și cred că oamenii contează oriunde te-ai afla pe fața acestei planete. Dacă ai oameni minunați în jurul tău, ești un om norocos. Și de-a lungul acestor patru ani, trebuie să spun că m-am simțit pe zi ce trece din ce în ce mai norocos.

4. Cât de mult s-au dezvoltat relațiile pakistanezo-române pe durata mandatului dumneavoastră ca Ambasador al Pakistanului în România?

Sunt încântat să vă anunț că relațiile noastre comerciale au cunoscut o consolidare fără precedent. Comerțul nostru bilateral a crescut de șapte ori. Este ceva cu care ne putem mândri. Din punct de vedere istoric, comerțul nostru bilateral anual s-a situat sub 50 de milioane USD, însă, în ultimii patru ani a tot crescut. Anul trecut, comerțul bilateral Pakistan-România a fost de aproximativ 350 milioane USD. De asemenea, am facilitat conexiunile între instituțiile de învățământ superiore și grupurile de reflecție ale ambelor părți. Am făcut cunoscută prietenilor români cultura pakistaneză. Și în sectorul apărării ne-am întărit relațiile. În general, pot privi înapoi cu o oarecare satisfacție văzând că relațiile noastre prosperă.

5. Ați reușit să vizitați toată România?! Dacă da, care este locul dumneavoastră preferat de la noi din țară?

Am vizitat 37 de județe. Așa că pot spune că am fost peste tot. Este greu de spus care regiune este cea mai frumoasă dintre toate, dat fiind faptul că fiecare are ceva aparte, ceva specific….Fiecare regiune te vrăjește. Regiunea Carpaților este, fără îndoială, maiestuoasă, cu munți și văi și cred că pe aceasta aș include-o, dacă aș putea să spun așa în „locul preferat”, deși repet…nu mă pot decide pe deplin.

6. Într-un interviu mai vechi mi-ați spus că România este pentru dumneavoastră a doua casă, acum când ați plecat spre o „destinație necunoscută”, cu ce regrete ați părăsit țara noastră?

Când găsești și prețuiești ceva nu poți avea regrete! O privesc ca pe un lucru pozitiv. România și românii mi-au îmbogățit viața. O casă este o casă oriunde te duci. Dacă merg în altă parte la serviciu, asta nu înseamnă că părăsesc prima sau a doua casă. Deci conexiunea rămâne aceeași indiferent dacă sunt fizic aici sau nu.

7. Ați fost primul domn ambasador pe care l-am întâlnit în carne și oase, de asemenea primul care m-a lăsat să-i folosesc numele, funcția pozele și semnătura în creațiile mele literare și primul care m-a ridicat la rangul de prieten. Ce v-a făcut să-mi accepți propunerea de a-mi deveni personaj și ce v-a determinat să mă numiți prieten? ( E mai mult o curiozitate personală.)

Toți suntem oamenii și toți ar trebui să ne tratăm de la egal la egal, iar funcția nu ar trebui să conteze. Toți suntem o stea și relațiile de prietenie sunt niște legături importante. Oamenii au nevoie să comunice unii cu alții. Ești jurnalist și autor. Dacă găsești ceva de scris și mă incluzi acolo și pe mine, mă simt onorat și nu aș putea să refuz asta.

8. La final, v-aș ruga să lăsați câteva gânduri pentru prietenii români pe care i-ați lăsat aici, pentru personalul ambasadei și pentru pakistanezii pe care i-ați reprezentat cu atât de mult tact, bunătate, generozitate, amabilitate și căldură.

Aș spune că sunt profund îndatorat pentru dragostea și ospitalitatea pe care le-am primit pe durata celor patru ani petrecuți ca ambasador în România. Am încercat să lucrez ca ambasador pentru ambele țări și am încercat să aduc cele două națiuni și totodată, cele două popoare împreună. Nu-mi iau rămas bun. Spun „pe curând!”. Mulțumesc tuturor românilor, pakistanezilor, precum și echipei mele de la Ambasadă, în special adjunctului meu Mubashir Ahmed Khan și întregului personal domnului Imtiaz, domnului Saeed, domnului Rashid, domnului Imran, domnului Raj precum și colegilor români: doamnei Teodora, domnului Alex, domnului Bogdan si doamnei Mariana. Le mulțumesc tuturor pentru că au fost o echipă omogenă și prin munca lor am reușit să obținem rezultate pozitive tangibile.

9. Credeți că există vreo posibilitate de-a vă întoarce ca ambasador al Pakistanului, peste ani în România?

În ziua de azi lumea e mică… Nu putem ști ce se va întâmpla în viitor, dar nu putem exclude și această variantă. Deci, cine știe?

Excelență, mulțumesc pentru această ocazie și pentru tot! Sperăm ca noul Domn Ambasador al Pakistanului în România să găsească această țară la fel de minunată pe cât ați văzut-o și găsit-o dumneavoastră! Vă doresc succes în noua misiune și dacă veți reveni vreodată în România, noi o să vă primim cu aceeași ospitalitate și căldură!