În această lună, în ziua a doua, pomenirea nevoinței Sfinților Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist.

Acești sfinți erau din pământul Persiei, fiind mai de frunte și mai de cinste lângă Sapor II (339-379), regele persilor, și erau întăriți în dreaptă credință. Dar fiind prinși, au fost bătuți și chinuiți. Dar începând regele să huleasca pe Hristos, sfinții l-au făcut mut și apoi i-au dezlegat din nou gura. Apoi i-au întins pe paturi de fier arse în foc, dar pogorându-se ploaia a stins focul. Iar ei prin rugăciuni au surpat jos idolul lui Die. Pentru aceea i-au supus la felurite chinuri și din multe ieșind nevătămați au pricinuit îmbrățisarea credinței în Hristos de către mulți, care pentru aceasta au fost uciși.

Tot în această zi, pomenirea sfinților celor din adunarea sfatului, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Eudoxie, Agapie și alți opt sfinți.

Aceștia erau ostași în Sevastia, pe vremea împăratului Lichiniu. Și fiind cercetați de căpetenia orașului Auxanie și de Marcel ducele și de Marcu Agricolau și supunându-se la chinuri nebiruite, au fost dați focului, în care și-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Mucenițe Chiriachi, Domnina și Doamna, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Marcian cel de la Cir.

Acest cuvios părinte Marcian era de loc din Cir. Și lăsându-și patria și strălucirea neamului său, s-a dus în mijlocul pustiei și acolo, făcându-și o chilioară atât de mică încât să-i acopere numai trupul, s-a închis în ea purtând haine din păr de capră. Iar hrana sa era în toată seara douăzeci și patru de dramuri de pâine.

Bea încă și apă atât de puțină încât numai să trăiască. Și după ce a trecut câtva timp, a câștigat doi ucenici: pe Eusebie, care a și rămas moștenitor al colibei sale, și pe Agapitos.

Aceasta îngerească petrecere a sădit-o de al doilea la Apamia. Căci și acești doi și-au făcut mici colibe și se linișteau în ele. Cuviosul Marcian, închis fiind pururea, n-a folosit niciodată sfeșnic, ci lumina dumnezeiască îi strălucea lui în timpul nopșii și-i arăta alcătuirea literelor, încât vedea și citea, căci avea cu sine și o mică Psaltire.

Dar odată, a iesit din pustiul din jur un balaur mare, care îngrozea pe sihaștrii cei împreună cu Sfântul că va pricinui moarte și stricăciune. Iar Sfântul cu degetul a însemnat cruce peste balaur, iar cu gura a suflat spre el, și așa cum paiele ce rămân în țarină după seceră sunt topite de foc, asemenea și balaurul acela degrab în mai multe bucăți s-a sfărâmat.

Odata au venit la el Flavian Episcopul Antiohiei și Episcopul Cirului și alți Episcopi și însemnați bărbați și cuvântători care, punându-i lui înainte multe ziceri din dumnezeiasca Scriptură, îl rugau să iasă afară din chilie, pentru folosul fraților. Iar Sfântul nici a le auzi acestea n-a suferit, ci a rămas în chilie închis. Acesta a întors pe mulți din felurite eresuri la adevărata credință.

Altădată, sora Sfântului cea după trup, luând din cetatea Cirului unele bucate potrivite pentru acest fel de pustnic, și luând împreună și pe fiul ei, s-au dus la Cuviosul. Iar el pe sora sa n-a voit să o vadă, iar pe fiul ei și nepotul său l-a primit cu bucurie, fără să primească de la ea vreun dar.

Iar nepotul său cu stăruință îl ruga ca să primească cele ce-i adusese maica-sa. Dar Cuviosul l-a întrebat: „Când ați venit către mine, câte mânăstiri și colibe pustnicești ați trecut? Și cărora ați dat din darurile voastre?”

Iar nepotul i-a răspuns că nimănui nu au dat nimic. Atunci Cuviosul i-a zis: „Mergeți înapoi având cu voi cele ce mie ați adus. Căci pentru fireasca rudenie, și nu pentru dragostea și apropierea cea către Dumnezeu ați adus mie acestea”.

Minunatul acesta Marcian a stat către toți mare și vestit nu numai la cei de aproape cu locuința fiind dorit, ci și la cei mai de departe. Și fiindcă a aflat că mulți se luptau și se certau ca să ia trupul său după moarte și-i gătisera și lăzi și sicrie, ca să-l pună pe el și zidiseră chiar biserici în numele lui, a jurat pe întâiul său ucenic ca să ascundă după moarte trupul său în loc tainic, departe de chilia sa; și acestea rânduindu-le s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.