La 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, lumea artei își pleacă fruntea în fața unuia dintre cei mai influenți sculptori ai secolului XX.

Născut la 19 februarie 1876, în satul Hobița, județul Gorj, și devenit celebru la Paris, Brâncuși a construit o punte durabilă între tradiția românească și modernitatea occidentală. Povestea sa este mai mult decât biografia unui artist: este istoria unei revoluții în sculptură.

De la Hobița la capitala artei moderne

Constantin Brâncuși s-a născut în Hobița, un sat aflat astăzi în județul Gorj, România. La doar 11 ani a plecat de acasă, iar drumul său a fost presărat cu muncă, ambiție și studii la Școala de Arte și Meserii din Craiova și apoi la Școala Națională de Arte Frumoase din București.

În 1904, pornește pe jos spre Paris, capitala artistică a vremii. Acolo avea să intre pentru scurt timp în atelierul lui Auguste Rodin. Relația a durat doar câteva luni. Replica lui Brâncuși a devenit celebră: „La umbra marilor copaci nu crește nimic.” A ales independența, iar această alegere avea să schimbe istoria sculpturii.

Revoluția formei: de la portret la esență

Spre deosebire de academismul dominant, Brâncuși nu era interesat de detaliu, ci de esență. Nu sculpta pasărea, ci zborul. Nu portretiza chipul, ci ideea de chip. Seria „Pasărea în văzduh” avea să redefinească reprezentarea mișcării în artă.

Lucrarea sa „Domnișoara Pogany” a stârnit controverse prin simplificarea radicală a formelor, iar „Sărutul” a transformat un gest intim într-un simbol universal al unității.

Ansamblul de la Târgu Jiu: coloana care susține infinitul

În România, capodopera sa este ansamblul monumental de la Târgu Jiu, realizat în 1937–1938. Aici se află trei dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale:

• Coloana fără Sfârșit – simbol al sacrificiului eroilor căzuți în Primul Război Mondial
• Poarta Sărutului – expresie a iubirii și trecerii
• Masa Tăcerii – invitație la meditație

Puțini știu că modulele Coloanei au fost inspirate din stâlpii caselor țărănești din Oltenia. Rădăcina populară devine aici arhitectură metafizică.

Curiozități mai puțin știute despre Brâncuși

• A refuzat cetățenia română? În realitate, în 1951, regimul comunist i-a respins donația atelierului către statul român. Ulterior, Brâncuși a devenit cetățean francez.
• A fost implicat într-un proces celebru în SUA. În 1926, vama americană a refuzat să recunoască „Pasărea în văzduh” drept operă de artă, considerând-o obiect industrial. Procesul câștigat de Brâncuși a redefinit juridic noțiunea de artă modernă.
• Își fotografia singur lucrările. Nu era doar sculptor, ci și un atent regizor al imaginii operei sale, înțelegând puterea fotografiei în promovarea artei.
• Atelierul său este operă de artă. Atelierul din Paris a fost reconstituit lângă Centrul Pompidou, conform dorinței sale testamentare.

Brâncuși și moștenirea universală

Constantin Brâncuși a murit în 1957, la Paris, dar opera sa se află astăzi în marile muzee ale lumii: Museum of Modern Art, Tate Modern sau Philadelphia Museum of Art.

Influența sa este vizibilă în minimalism, design, arhitectură și chiar în cultura vizuală contemporană. Fără Brâncuși, sculptura modernă ar fi arătat cu totul altfel.

Rădăcini și aripi: lecția lui Brâncuși la 150 de ani

La un secol și jumătate de la naștere, Constantin Brâncuși rămâne dovada vie că identitatea națională și universalitatea nu se exclud. A purtat cu sine motivele lemnului românesc și le-a transformat în limbaj plastic global.

Într-o epocă în care identitățile par fragmentate, Brâncuși ne amintește că modernitatea nu înseamnă rupere de tradiție, ci sublimarea ei. Dintr-un sat din Gorj până în inima Parisului, el a demonstrat că esența este mai puternică decât forma.

La 150 de ani de la nașterea sa, Constantin Brâncuși nu este doar un nume din manuale. Este un reper cultural, o lecție despre curaj artistic și despre cum rădăcinile pot deveni aripi.

Sursa foto: internet