Într-o epocă în care pensionarea este privită ca un prag al retragerii, iar burnout-ul ca o boală a secolului, povestea unei femei de 91 de ani ce merge zilnic la birou pare aproape neverosimilă. Și totuși, este cât se poate de reală. Yasuko Tamaki, o japoneză discretă, a devenit un simbol global al longevității active, fiind recunoscută oficial de Guinness World Records drept cea mai vârstnică manageră de birou din lume.

Nu este vorba despre un record spectaculos în sensul clasic, ci despre unul profund uman: acela al continuității, al sensului și al unei relații neîntrerupte cu munca, întinsă pe mai bine de șase decenii.

O viață întreagă la același birou

Născută în 1930, în Japonia, Yasuko Tamaki s-a angajat în 1956 la o companie comercială locală, unde a rămas în aceeași poziție timp de peste 65 de ani. Într-o lume a schimbărilor accelerate și a carierelor fragmentate, parcursul ei pare desprins dintr-o altă epocă.

La peste 91 de ani, ea continua să lucreze full-time, cinci zile pe săptămână, ocupându-se de sarcini care presupun rigoare și atenție: evidență contabilă, salarii, bonusuri, taxe. Fără asistență specială, fără un program simbolic, fără statut onorific.

Pentru Guinness World Records, acest lucru a fost suficient pentru a consemna performanța. Pentru publicul larg, însă, a fost suficient pentru a declanșa o întrebare incomodă: ce înseamnă, de fapt, să te oprești?

Munca nu ca obligație, ci ca identitate

În interviurile acordate presei, Yasuko Tamaki nu vorbește despre sacrificiu și nici despre ambiție. Tonul ei este calm, aproape firesc. Spune că nu s-a gândit niciodată la pensionare și că fiecare an a venit ca o continuare naturală a celui precedent.

„Atâta timp cât corpul și mintea mă ajută, vreau să continui”, a declarat ea, adăugând că visul ei este să ajungă la 100 de ani lucrând.

Această abordare spune mult despre cultura muncii din Japonia, unde loialitatea față de companie și ideea de utilitate socială rămân valori puternice. Dar spune la fel de mult și despre o filozofie personală: munca nu ca povară, ci ca structură a vieții.

De ce ne fascinează această poveste?

Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Pentru unii, Yasuko Tamaki este o sursă de inspirație. Pentru alții, un simbol al presiunilor sociale legate de muncă. Între aceste interpretări se află, însă, o realitate mai nuanțată.

Povestea ei ne obligă să regândim:

• ideea de vârstă activă,
• raportul dintre muncă și sens personal,
• felul în care societatea definește „utilitatea” unui om după o anumită vârstă.

Nu este o lecție despre a munci mai mult, ci despre a alege cum îți trăiești timpul.

Un record ce spune mai mult decât o cifră

În Cartea Recordurilor Guinness, numele ei apare însoțit de o formulare seacă: „cea mai vârstnică manageră de birou”. Dincolo de statistică, însă, rămâne imaginea unei femei care își începe diminețile exact ca acum 40 sau 50 de ani.

Într-o lume obsedată de viteză și performanță, Yasuko Tamaki propune un alt tip de excepțional: perseverența liniștită.

Poate că adevăratul record nu este vârsta, ci faptul că, la 91 de ani, încă are un motiv sincer să spună: „Ne vedem mâine la birou.”

Sursa foto: Guinness World Records