Ziua Mondială a Limbii Hindi a fost marcată ieri, la Ambasada Indiei în România și Republica Moldova, printr-un eveniment care a demonstrat că limbile nu sunt doar instrumente de comunicare, ci spații vii ale emoției, identității și apartenenței culturale.

Se spune adesea despre India că nu are o limbă oficială unică — afirmație care reflectă fidel realitatea unei țări cu o diversitate lingvistică impresionantă. A doua cea mai populată țară din lume după China, India este un mozaic de limbi, dialecte și tradiții, în care hindi ocupă un loc special nu ca limbă dominantă, ci ca limbă de legătură, de expresie culturală și de memorie colectivă. Tocmai această complexitate a fost celebrată ieri, într-un cadru deschis și profund uman.

Ambasada Indiei a ales să transforme Ziua Mondială a Limbii Hindi într-un eveniment deschis, în care comunitatea indiană și românii îndrăgostiți de cultura indiană s-au întâlnit nu ca spectatori, ci ca participanți activi. Cu mic, cu mare, fiecare a pășit în fața publicului cu emoții vizibile, fiecare părând să aibă inima cât un purice, dar și cu un curaj admirabil — pentru a-și exprima dragostea față de o țară pe care o poartă cu dor în suflet sau la care doar visează încă.

Au fost poezii recitate în hindi, discursuri scrise cu grijă, dar și cuvinte simple și acestea din urmă, au fost rostite cu atât de mult patos încât au atins una dintre cele mai sensibile corzi ale sufletului. Era imposibil să nu vezi iubirea, devotamentul și patriotismul din spatele acelor cuvinte. Nu perfecțiunea limbii a contat, ci sinceritatea. În acele momente, hindi nu a fost doar o limbă străină sau maternă, ci o emoție împărtășită.

Evenimentul nu a fost susținut doar de „simpli” participanți. Familia ambasadorului Indiei a împărtășit, la rândul ei, ce înseamnă limba hindi dincolo de manuale și discursuri oficiale: ca limbă a copilăriei, a casei și a identității. A fost un moment intim, care a adus diplomația mai aproape de oameni.

Românii prezenți — deși puțini la număr — au făcut o figură frumoasă. Uneori, e nevoie doar de un strop de iubire și de o doză sănătoasă de curaj pentru a-ți transforma pasiunea în ceva concret. Iar când ajungi acolo, când îți vezi visul prins contur, corpul întreg pare să radieze. Așa i-am văzut ieri pe acești co-naționali: fericiți, emoționați, vii. Au demonstrat că se poate. Iar întrebarea rămâne deschisă: noi ce mai așteptăm?

Pentru a aduce publicul și mai aproape de limba hindi, organizatorii ne-au dat un mic „test” ce a stârnit zâmbete.

Încercarea de a descifra alfabetul Devanagari (adesea asociat, în mod eronat, cu sanscrita) a devenit un joc, nu un examen. Poate nu știm dacă „am trecut”, dar cu siguranță ne-am bucurat de proces.

E.S. Dl. Dr. Manoj Kumar Mohapatra a făcut o legătură firească între India și România, amintindu-l pe Mircea Eliade, nume esențial pentru dialogul cultural dintre cele două spații. Referința m-a trimis instant cu gândul la Maitreyi, romanul ce a deschis pentru mulți români poarta către India spirituală și literară.

Iar pentru ca această zi să nu rămână doar la nivelul cuvintelor, seara s-a încheiat cu o invitație la masă. Limba hindi, filmul și discursul au fost completate de gastronomia indiană — un limbaj universal, capabil să aducă oamenii împreună fără traducere.

Ziua Mondială a Limbii Hindi, așa cum a fost celebrată ieri la Ambasada Indiei, a demonstrat un lucru simplu și puternic: o limbă nu trăiește prin reguli, ci prin oameni. Prin emoțiile lor, prin curajul de a rosti, prin dorul de acasă sau dorința de a descoperi o lume nouă.

Iar când toate acestea se întâlnesc într-un singur loc, cultura nu mai este un concept abstract — devine experiență.