Mandatul E.S. Kap-soo Rim, ambasadorul Republicii Coreea în România, a fost unul definit de: dialog politic constant, consolidarea parteneriatului bilateral și proiecte strategice. Prezența dumnealui la București a fost coerentă și bine calibrată, orientată spre rezultate.

Pe parcursul mandatului, relațiile dintre România și Coreea de Sud au fost susținute prin întâlniri la nivel înalt, inițiative economice și cooperări sectoriale. Invitațiile oficiale, aparițiile publice și răspunsurile oferite au conturat un stil diplomatic aparte, atent la context și reprezentare.

În paralel, Ambasada Republicii Coreea la București a dezvoltat o latură culturală activă, menită să apropie publicul român de cultura sud-coreeană. De la concursuri de gastronomie coreeană și seri culturale în mediul universitar, până la recepții oficiale de Ziua Națională, proiecte educaționale (Korea Corner) și festivaluri dedicate culturii coreene, aceste inițiative au contribuit la consolidarea unei prezențe culturale vizibile și constante.

În discursurile publice, E.S. Kap-soo Rim a vorbit frecvent despre România ca despre un loc aparte — nu doar o destinație profesională, ci un spațiu cu semnificație personală.

Există și o dimensiune mai puțin vizibilă, ce completează acest parcurs oficial. Domnul ambasador, Kap-soo Rim, a fost al doilea diplomat pe care l-am cunoscut și intervievat, dar și primul care m-a primit de două ori la reședința domniei sale din București: o dată pentru a-mi acorda interviul mai sus menționat, iar a doua oară…. într-un context…puțin mai diferit, pentru a-i oferi un cadou mai special — ultimul volum apărut din seria Dl. Green (dacă-mi aduc bine aminte întâlnire a avut loc chiar în această perioadă a anului.)

Tot dumnealui este al doilea ambasador ce devine personaj într-o operă literară semnată de mine.

Romanul Un altfel de ambasador. E.S. Dl. Verde unește cultura românească cu cea coreeană într-un registru ficțional-polițist și imortalizează, în paginile sale, doi ambasadori reali: E.S. Dr. Zafar Iqbal, ce apare cu același nume și aceeași funcție, și E.S. Kap-soo Rim, sub pseudonimul Sung-bin.

Privite în ansamblu, aceste întâlniri spun mai puțin despre excepțional și mai mult despre felul în care diplomația se intersectează, uneori, cu literatura, cu memoria și cu gesturile ce rămân dincolo de agendă.

Sunt momente care nu apar în bilanțuri oficiale și care nu cer validare publică, dar care dau consistență unei experiențe trăite — atât pentru cel care pleacă, cât și pentru cei care rămân.

În diplomație e ca în viață, diferența este adesea făcută de atenția acordată micilor detalii, de lucrurile promise, și de cele care, chiar dacă nu se întâmplă, spun totuși ceva despre intenție și relație. Poate tocmai aceste lucruri definesc, în timp, ceea ce rămâne.

Și la final vă las cu :