Sufletul marelui patriot român, general-maior aviator Radu Ioan Theodoru, s-a înălțat la ceruri, lăsând în urmă o viață în întregime dedicată României – ca militar, scriitor, patriot și formator de conștiință națională.

Născut la 17 ianuarie 1924, la Ineu, județul Arad, într-o familie de intelectuali, Radu Theodoru avea să devină una dintre cele mai complexe și prolifice personalități ale secolului XX românesc.

Un destin legat de aripile aviației

Pasiunea pentru zbor s-a manifestat timpuriu. În 1942 obține brevetul de pilot de planor la Petroșani și intră în aviație. Urmează cursurile Școlii Superioare de Aviație Militară din București (1943–1945) și pe cele ale Școlii Speciale de Aviație (1945–1946), devenind pilot de vânătoare într-o perioadă istorică marcată de dramatism, curaj și sacrificiu.

La numai 18 ani pleacă pe front, participând la misiuni din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După 23 august 1944, luptă ca infanterist pentru eliberarea teritoriului național. A pilotat avioane de legendă, precum IAR-80 și Messerschmitt 109, fiind martor atât al tragediilor, cât și al eroismului specific aviației militare din acei ani.

Deși cariera sa militară se anunța promițătoare, în 1952 este îndepărtat din aviație pentru criticarea regimului de ocupație sovietică. Reabilitat mai târziu în memoria instituției militare, este reintegrat ca instructor, comandant și profesor, fiind ulterior avansat la gradul de general-maior după pensionare.

Un scriitor prolific

Radu Theodoru debutează în anii ’50, în cenaclul „Orizonturi Noi” din Sibiu, cu romanul istoric Brazdă și paloș. Talentul său literar se impune rapid, devenind membru al Uniunii Scriitorilor și ocupând funcții importante în filialele din Timișoara și Brașov.

Opera lui include romane istorice, proze-document, nuvele, piese de teatru, reportaje de călătorie și volume memorialistice. Este apreciat pentru rigoarea documentării, tensiunea narativă și felul în care readuce la viață epoci întregi din istoria românilor – de la vremea lui Burebista până în contemporaneitate.

Dintre creațiile sale se remarcă:

• Muntele (I–II)
• Vulturul (I–IV) – distins cu Premiul Academiei RSR (1974)
• Aproape de zei
• Steaua de mare
• Recunoaștere îndepărtată
• Cronica eroică 1877–1878
• Biografie de război (I–IV)

A scris, de asemenea, numeroase piese de teatru jucate în teatrele din Timișoara, Oradea, Brașov, precum și la Televiziunea Română.

Aventurier, marinar și cronicar al mării

Spirit neliniștit și explorator înnăscut, Radu Theodoru a îmbinat literatura cu aventura. Zborurile, croazierele pe mări și oceane, călătoriile în jurul lumii au devenit pentru el surse bogate de inspirație. Volume precum Cu “Hai-Hui 2” spre sud și Noi, “Mircea” și Atlanticul sunt mărturii vii ale acestor experiențe.

În 1976 este trimis ca reporter la prima cursă transatlantică a navei-școală „Mircea”, moment care marchează o etapă nouă în activitatea sa publicistică.

Un patriot neobosit, apărător al memoriei naționale

De-a lungul vieții, Radu Theodoru s-a implicat activ în promovarea valorilor românești, colaborând cu Biserica Ortodoxă Română și cu numeroase organizații culturale și civice.

A organizat evenimente dedicate eroilor Armatei Române, a luptat pentru păstrarea demnității naționale și a inspirat generații prin discursuri, scrieri și apariții publice. A fost cetățean de onoare al mai multor localități și membru de onoare al unor asociații culturale și aeronautice.

Figura emblematică a aviației și literaturii române

Figura generalului aviator Radu Theodoru rămâne strâns legată de trei mari piloni ai istoriei moderne românești: aviația militară, literatura și patriotismul autentic.

A fost un om de o forță morală rară, martor al unor epoci decisive, un scriitor care a reconstituit cu pasiune destinul românesc și un spirit liber, mereu gata să înfrunte nedreptatea.

Astăzi, când sufletul său s-a ridicat la cer, rămân în urma lui opera monumentală, exemplul personal și un model neclintit de iubire față de România.