Masacrul de la Nanking, cunoscut și sub numele de Violența de la Nanjing, rămâne una dintre cele mai întunecate pagini din istoria secolului XX. Între 13 decembrie 1937 și sfârșitul lui ianuarie 1938, armata imperială japoneză a comis atrocități de neimaginat în fosta capitală a Chinei, Nanjing.

Context istoric: al Doilea Război Chino-Japonez

În 1937, Japonia și China se aflau în plin conflict. După bătălia de la Shanghai, trupele japoneze au înaintat spre Nanjing, capitala Republicii Chineze condusă de Chiang Kai-shek. Orașul, slab apărat după retragerea armatei naționale, a căzut rapid sub ocupație.

La 13 decembrie 1937, Nanjing a fost cucerit. În loc de o administrație militară organizată, a urmat un coșmar de șase săptămâni.

Dimensiunea tragediei: sute de mii de victime

Relatările istoricilor și documentele internaționale confirmă amploarea masacrului:

• Între 200.000 și 300.000 de civili și prizonieri de război au fost uciși.
• Mii de femei, inclusiv adolescente și fetițe, au fost victime ale violurilor în masă. Estimările vorbesc despre 20.000–80.000 de cazuri.
• Execuțiile sumare au fost zilnice. Grupuri întregi de prizonieri au fost împușcați, decapitați sau arși de vii.
• Străzile erau pline de cadavre, iar râurile s-au înroșit de sânge, după cum au relatat martorii.

Martori și dovezi: de la jurnale la fotografii

Crimele nu au rămas necunoscute. Diplomați, misionari și medici occidentali au documentat tragedia:

• John Rabe, un german membru al Partidului Nazist, a organizat „Zona de Siguranță din Nanjing”, reușind să protejeze aproximativ 200.000 de civili chinezi. Paradoxal, autoritatea sa ca nazist i-a oferit un scut temporar în fața soldaților japonezi.
• Minnie Vautrin, profesoară americană, a salvat mii de femei adăpostindu-le în campusul Universității de Fete din Nanjing.
• Fotografii, filme și jurnale păstrate de acești martori sunt astăzi probe istorice incontestabile.

Reacția internațională și controversele

La acea vreme, presa occidentală a relatat atrocitățile, însă reacțiile oficiale au fost limitate, deoarece Japonia era încă o putere cu influență diplomatică. După cel de-al Doilea Război Mondial, crimele de la Nanjing au fost judecate în cadrul Tribunalului Militar Internațional pentru Extremul Orient (Procesul de la Tokyo).

În China, masacrul a rămas un simbol al suferinței naționale. În Japonia, însă, subiectul a fost mult timp controversat:

• Istoricii recunosc astăzi amploarea crimelor.
• Totuși, unele cercuri naționaliste japoneze au încercat să minimalizeze sau chiar să nege evenimentele.

Memoria masacrului: un avertisment pentru omenire

Astăzi, Memorialul Masacrului de la Nanjing păstrează vie memoria victimelor și atrage anual milioane de vizitatori. În China, data de 13 decembrie este comemorată ca „Zi Națională de Doliu” pentru victimele atrocităților.

Masacrul de la Nanking nu este doar o tragedie chineză, ci un avertisment global asupra consecințelor urii, violenței și războiului. Dincolo de cifre – sute de mii de morți, zeci de mii de femei violate – au fost vieți frânte, familii distruse și un oraș întreg transformat în infern.

Masacrul de la Nanking din 1937 rămâne un simbol al crimei de război și al suferinței umane. Istoria nu trebuie uitată. Atrocitățile de atunci ne amintesc cât de important este să cultivăm pacea, memoria și responsabilitatea istorică, pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete niciodată.

Sursa foto: internet