Există povești care par desprinse din filme. Una dintre ele este a lui Dumitru Dan, un tânăr român care la doar 20 de ani a decis să ia lumea la pas. La propriu. Cu o echipă de prieteni, cu opinci românești și cu un steag tricolor cusut manual, Dan a pornit în ceea ce avea să devină cea mai lungă expediție pedestră din istoria începutului de secol XX.

Străbătând 74 de țări, escaladând munți, traversând jungle și deșerturi, supraviețuind bolilor, accidentelor și războaielor, Dumitru Dan a devenit un simbol al curajului românesc. Un simbol pe care lumea l-a uitat prea repede.

Cine a fost Dumitru Dan? Biografia unui explorator neobișnuit

Dumitru Dan s-a născut în 1890 în Buhuși, dar viața sa a fost puternic legată de orașul Buzău, locul în care avea să trăiască mare parte din timpul ce ia fost dat pe Pământ și în care astăzi este înmormântat.

Student la Paris, pasionat de geografie, muzică și cultură tradițională, Dan era tipul de tânăr febril care nu se temea de necunoscut. La Sorbona, alături de alți trei prieteni români, a aflat despre un concurs senzațional al Touring Club de France: Ocolul Pământului pe jos – aproximativ 100.000 km în 5 ani. Premiul: 100.000 de franci, o avere.

Pentru Dan, provocarea nu era financiară. Era personală. Era o șansă de a pune România pe harta lumii.

Și a acceptat-o.

Pregătirea pentru marea aventură

Cei patru români nu au plecat oricum. Au învățat:

• limbi străine,
• cartografie,
• tehnici de supraviețuire,
• dansuri și cântece populare,
• istoria și geografia țărilor pe care urmau să le traverseze.

De ce dansuri și cântece?

Pentru că aveau să trăiască din spectacole folclorice, ținute în piețe, săli de bal sau chiar în cârciumi. Cultura populară românească devenea astfel pașaportul lor financiar.

Îmbrăcați în costume tradiționale, purtând opinci și cu un câine ciobănesc credincios alături, au pornit la drum în 1910.

Pe unde a mers Dumitru Dan – un traseu colosal

Traseul exact diferă în funcție de surse, dar elementele majore sunt clare: Dumitru Dan a traversat 5 continente și 74 de țări, mergând pe jos aproape tot drumul.

Printre ele:

Europa

Franța, Germania, Elveția, Italia, Austria, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, Turcia…

Asia

Siria, Liban, Palestina, Persia (Iran), India, Ceylon, China, Japonia…

America de Nord

SUA (coasta de est – vest – est), Canada, Mexic…

America de Sud

Brazilia, Argentina, Chile…

Africa

Egipt, Algeria, Maroc…

Pe durata călătoriei sale, a rupt 497 de perechi de opinci, a schimbat zeci de costume populare și a intrat în peste 1.500 de orașe. Multe dintre porțiuni le parcurgea câte 40–50 km pe zi, indiferent de vreme.

A trecut prin jungle, a îndurat febre tropicale, a fost atacat de câini sălbatici, de triburi ostile, a traversat cu vaporul oceane doar pentru a continua drumul pedestru pe continentul următor.

Aventurile lui Dumitru Dan – momentele care i-au pus viața în pericol

Povestea lui e plină de momente-limită:

• India – febră tropicală și moartea primului coleg

Alexandru Pascu a murit în Bombay, după o boală agresivă. A fost primul moment în care echipa s-a clătinat.

• China – prăpastia care a rupt echipa în două

Gheorghe Negreanu a căzut într-un defileu în Munții Nan-Ling. Dan nu va uita niciodată acel moment: munții, tăcerea, imposibilitatea de a-l salva.

• SUA – drumul spre final și tragedia ultimului coleg

Paul Pârvu, rănit la picioare și epuizat, nu a mai rezistat. A murit în Florida, lăsându-l pe Dumitru Dan singur pe ultimii mii de kilometri.

• Egipt – furtuni de nisip

În Sahara, Dan aproape a murit de sete. A mers ore întregi acoperit de nisip, cu temperaturi sufocante.

• Japonia – cutremure și discipline culturale

A susținut spectacole în ținute populare românești în fața unor săli pline, într-o țară care nu mai văzuse așa ceva.

Singur până la capăt – revenirea și recunoașterea

După cinci ani de mers, după ce războiul i-a întrerupt traseul și l-a obligat să reia segmentele neîncheiate, Dumitru Dan s-a întors la Paris în 1923.

A fost declarat:

Campion Mondial la Ocolul Pământului pe Jos.

A primit premiul, diploma și recunoașterea internațională. România avea, oficial, primul globe-trotter al lumii.

Viața de după epopee – un profesor modest cu o poveste uriașă

După expediție, Dan s-a stabilit în Buzău, unde a devenit profesor de geografie. A predat zeci de ani cu pasiune, povestind elevilor despre lumea pe care o văzuse la pas.

A avut o viață modestă, retrasă. Mulți nu credeau poveștile sale. Alții l-au privit cu admirație tăcută.

A murit în 1978, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Buzău, unde astăzi există un monument în cinstea lui.

În 1985, recordul său a fost înscris oficial în Cartea Recordurilor.

Moștenirea lui Dumitru Dan – de ce povestea trebuie spusă?

Dumitru Dan este:

• cel mai mare explorator pedestru român,
• un ambasador al culturii tradiționale,
• un exemplu de rezistență, disciplină și curaj,
• un profesor care a inspirat generații,
• un erou pe care multă vreme România l-a uitat.

Dar povestea lui revine la lumină. Muzee, expoziții, articole și proiecte culturale îl readuc în atenția publicului.
Și merită.

O poveste care trebuie spusă lumii

Dumitru Dan nu a fost doar un om care a mers. A fost un om care a mers pentru ceva: pentru cultură, pentru România, pentru o viziune națională și personală.

Nu a avut tehnologie, nu a avut sponsori, nu a avut camere de filmat. A avut doar opinci, credință și tărie.

Într-o epocă în care călătorim printr-un click, povestea lui ne amintește ce înseamnă să cucerești lumea cu propriile picioare.

Sursa foto: internet