Ne aflăm spre sfârșitul lunii octombrie, o perioadă de intensă trăire duhovnicească pentru credincioșii ortodocși. După prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva și a altor sfinți cuvioși și ierarhi, Biserica ne îndreaptă acum privirea către un alt mare luminător al credinței: Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Catedralei Patriarhale și al orașului București.

Deși viața și minunile sale sunt cunoscute de mulți credincioși, puțini știu despre episodul cutremurător din anul 1870, când rugăciunile către Sfântul Dimitrie au adus vindecare miraculoasă copiilor bolnavi de angină difterică.

Viața Cuviosului Dimitrie Basarabov – smerenie și sfințenie

Sfântul Dimitrie s-a născut în secolul al XIII-lea, în satul Basarabovo, de pe malul râului Lom (în Bulgaria de astăzi). Din tinerețe, a ales calea rugăciunii și a ascezei, retrăgându-se într-o chilie săpată în stâncă, unde a dus o viață plină de post, priveghere și smerenie.

Simțindu-și sfârșitul aproape, s-a așezat între două lespezi de piatră și și-a dat sufletul în mâinile Domnului. După câteva veacuri, trupul său a fost descoperit neputrezit, în chip minunat, în urma unei inundații a râului Lom.

De atunci, moaștele sale au devenit izvor de vindecare și mângâiere pentru toți cei care se roagă cu credință.

Epidemia de angină difterică din 1870 și procesiunea care a schimbat istoria

În vara anului 1870, Bucureștiul era cuprins de panică. O epidemie gravă de angină difterică făcea ravagii printre copii, iar medicii nu găseau leac. Disperați, părinții au cerut ajutorul ceresc al Sfântului Dimitrie cel Nou.

La cererea poporului și cu binecuvântarea Mitropolitului Primat Nifon, episcopul-vicar Ieronim al Sevastiei a condus o procesiune solemnă cu moaștele Sfântului Dimitrie prin mahalalele capitalei.

În frunte mergeau preoți cu prapuri și icoane, urmați de racla purtată pe umeri. Poporul, cu lacrimi și lumânări aprinse, însoțea alaiul, rugându-se pentru oprirea molimei. Pe marginea drumului, mamele își așezau copiii bolnavi pe pământ, sperând într-o minune.

Și minunea s-a întâmplat. Cronicile vremii spun că, pe unde treceau sfintele moaște, copiii se ridicau vindecați, iar oamenii slăveau pe Dumnezeu și pe ocrotitorul lor ceresc.

Mărturia litografiei lui Dimitrie Papazoglu – dovada unei minuni

Evenimentul a fost imortalizat într-o litografie rară realizată de artistul George Venrich și publicată de maiorul Dimitrie Papazoglu, sub titlul:
„Cortegiul Sfântului Dimitrie Basarabov, Patronul Capitalei României”.

Lucrarea arată racla purtată de cler, preoții cădind, mulțimea rugându-se și, pe jos, pruncii bolnavi peste care treceau moaștele. Deasupra, chipul Cuviosului Dimitrie veghează orașul, ținând în mâini crucea și metanierul.

Sub imagine, maiorul Papazoglu notează cu evlavie:

„Cortegiul acestui cuvios s-au petrecut prin suburbiile Capitalei pentru încetarea epidemiei de angină… pășind peste mulțimea pruncilor bolnavi culcați pe străzi pentru tămăduire, la anul 1870, luna iulie.”

Sfântul Dimitrie cel Nou – tămăduitor și ocrotitor peste veacuri

De atunci, Sfântul Dimitrie cel Nou este cinstit nu doar ca patron al Bucureștiului, ci și ca grabnic ajutător și vindecător al bolnavilor. Mii de credincioși vin anual să se închine la racla sa, așezată în Catedrala Patriarhală, primind alinare și nădejde.

Într-o lume modernă, adesea frământată de boli și neliniști, amintirea acelei procesiuni din 1870 rămâne un îndemn viu:

credința adevărată poate birui chiar și moartea, iar rugăciunea curată aduce lumină acolo unde nu mai există speranță.