Pe măsură ce K-pop-ul a devenit un fenomen cultural global, prezența membrilor străini în trupele coreene este un lucru normal.

Dintre toate naționalitățile implicate, cea japoneză s-a remarcat ca fiind cea mai frecvent întâlnită — un fenomen care a remodelat legăturile culturale și economice dintre cele două țări.

De la TWICE la noua generație de idoli japonezi

Punctul de cotitură a fost apariția trupei TWICE, al cărei succes internațional a fost alimentat și de prezența membrilor japonezi Momo, Mina și Sana. După debutul lor, numeroase case de discuri coreene au început să recruteze activ tineri japonezi, încurajând tot mai mulți candidați din Japonia să se îndrepte spre Seul pentru a-și construi o carieră în K-pop.

Emisiunile de tip audiție, precum „PRODUCE 48”, au consolidat acest flux, oferind platforme comune pentru tinerii aspiranți din ambele țări. În prezent, grupuri complet japoneze, precum cosmosy, își desfășoară activitatea chiar în Coreea, adoptând formatul K-pop în totalitate.

Un exemplu recent este trupa de băieți NEXZ, lansată de JYP Entertainment, care are șase membri japonezi din șapte — singurul coreean, So Geon, fiind crescut tot în Japonia.

De ce Japonia alimentează valul K-pop?

Un operator veteran din industria muzicală japoneză, identificat drept A, explică succesul fenomenului:

„Este vorba de popularitate — când ceva devine la modă, oamenii se adună la el.”

El subliniază și motivele structurale din spatele acestei tendințe:

„Coreea și Japonia sunt cei mai apropiați vecini din punct de vedere geografic, cultural și psihologic, iar populația Japoniei, de trei ori mai mare decât cea a Coreei, oferă un bazin uriaș de talente.”

În schimb, China întâmpină numeroase obstacole, din cauza restricțiilor politice și a limitărilor impuse fenomenului Hallyu.

Estetica și modelul de succes coreean atrag tinerii japonezi

Tinerii japonezi consideră K-pop-ul un model modern, elegant și divers. Spre deosebire de industria idolilor japonezi tradiționali, dominată ani la rând de sistemul „48 groups” și de modelul Johnny’s, K-pop-ul oferă o varietate mai mare de stiluri muzicale, performanțe complexe și estetici inovatoare.

Această diferență de percepție îi determină pe tot mai mulți tineri japonezi să aplice la agențiile coreene, unde pregătirea este mai riguroasă, dar și mai orientată spre succesul global.

Avantajele economice și diferențele de sistem

Pe lângă atractivitatea culturală, există și motive economice concrete. În Coreea, artiștii K-pop câștigă, de regulă, prin împărțirea veniturilor, ceea ce le oferă o parte directă din profituri. În Japonia, în schimb, multe companii continuă să folosească contracte salariale, care limitează câștigurile, chiar și în cazul unui succes major.

„Piața muzicală japoneză este uriașă, dar în mare parte internă”.

Explică A.

„Pentru o carieră globală, sistemul coreean oferă mai multe oportunități.”

Răspunsul Japoniei: adaptare și reinventare

Industria japoneză nu a rămas indiferentă la aceste schimbări. Grupuri precum JO1, formate în Japonia prin emisiunea locală PRODUCE 101 Japan, operează cu un stil muzical, vizual și de management inspirat din K-pop. Cu vânzări anuale raportate de aproximativ 67 de milioane de dolari, JO1 demonstrează că publicul japonez răspunde pozitiv la acest model hibrid.

Alte proiecte, precum trupa de fete HANA, sunt de asemenea influențate de stilul coreean, în timp ce noi artiști japonezi participă la show-uri de televiziune coreene, precum „Steel Heart Club” sau „Unpretty Rapstar: Hip-Hop Princess”, unde japonezii și coreenii concurează de la egal la egal.

O relație culturală care are nevoie de echilibru

Totuși, A avertizează asupra riscului ca relația să devină unilaterală:

„Unii tratează Japonia doar ca pe o piață de desfacere. Pentru a menține imaginea pozitivă a K-pop-ului, este important să păstrăm respectul și sinceritatea în colaborare. Manierelor și tonului corect li se acordă o importanță tot mai mare.”