Într-o Coree aflată la răscrucea istoriei, cu doar câteva luni înainte de izbucnirea Războiului din Coreea, povestea celor nouă femei din „Hwajeonga” aduce pe scenă o meditație profundă despre pierdere, memorie și comunitate.

Inspirată din piesa omonimă scrisă de renumitul dramaturg Bai Sam-shik și montată în premieră în 2020 de Compania Națională de Teatru din Coreea, noua adaptare a Operei Naționale Coreene transformă această lucrare într-o experiență sonoră și vizuală unică.

Acțiunea se desfășoară în aprilie 1950, în Andong, provincia Gyeongsang de Nord – un loc unde tradițiile se împletesc cu tăcerea rămasă în urma bărbaților pierduți în valurile istoriei. Pentru a-și marca cea de-a 60-a aniversare, Madame Kim propune un picnic cu flori de primăvară, în locul unui banchet solemn.

În jurul ei, nouă femei își împărtășesc poveștile, își alină dorurile și cântă împreună, într-o armonie fragilă ce transcende cuvintele.

O colaborare de elită: muzică, regie și emoție

Compozitorul Choe Uzong și regizorul-coregraf Jung Young-doo, nominalizat în martie la Premiul Laurence Olivier pentru realizări remarcabile în operă cu „Lear”, și-au unit forțele pentru a reda cu sensibilitate vibrația interioară a textului.

Opera iese în evidență printr-o abordare inovatoare: este interpretată în întregime de nouă vocaliste, toate cântând și rostind replicile în dialectul regional din Andong. Acest element lingvistic nu este doar o alegere artistică, ci un act de conservare culturală.

„Dialectele regionale sunt mult mai muzicale decât vorbirea standard din Seul”.

Explică Choe.

„Intonația lor crește și scade în mod natural, amplificând expresia emoțională dincolo de limitele limbajului obișnuit.”

La pupitrul Orchestrei Simfonice Naționale Coreene se află dirijorul Song An-hoon, primul maestru de capelă asiatic al Teatrului Osnabrück din Germania. El vede în respirație esența muzicii coreene:

„Muzica occidentală își construiește emoția prin frazare susținută, în timp ce muzica coreeană o exprimă prin respirație – inhalarea și expirația devin mijloace de a transmite han, acel sentiment profund de dor și tristețe. Chiar și pauzele sunt pline de sens și conexiune.”

O comoară culturală și un mesaj universal

Echipa de producție subliniază importanța operei ca formă de păstrare a identității locale. Într-o lume globalizată, unde dialectele regionale sunt tot mai puțin folosite, „Hwajeonga” devine o mărturie vie a limbii și spiritului din Andong.

„Dacă dialectul dispare, dispare și o parte din sufletul regiunii. Această operă va rămâne o comoară a unei culturi aflate pe cale de dispariție”.

A declarat regizorul Jung.

Directorul artistic Choi Sang-ho completează:

„A venit momentul ca opera coreeană să-și găsească propria voce. Hwajeonga reflectă cu fidelitate sentimentul coreean și transmite un mesaj universal despre deconectarea dintre generații și nevoia de a regăsi comunitatea.”

Când și unde poate fi văzută?

„Hwajeonga” va fi prezentată la Opera Centrului de Arte din Seul pe 25 și 26 octombrie.
Reprezentația din 25 octombrie va fi transmisă live pe platformele myOpera Live și Naver TV, oferind publicului internațional șansa de a descoperi o operă coreeană de o profunzime rară.

„Hwajeonga” nu este doar o producție muzicală, ci un act de memorie colectivă și un poem al respirației. Prin vocile celor nouă femei, opera devine o punte între trecut și prezent, între tăcere și cânt, între pierdere și speranță.

Aceasta este Coreea redescoperită – una care respiră prin artă, prin femeile sale și prin dialectele care păstrează ecoul unei lumi ce refuză să fie uitată.