De ceva timp n-am mai scris recenzii. Mă gândesc că poate v-au lipsit… sau poate nu?! Eh, ce mai contează acum – important e că am terminat un serial pe care-l începusem prin vară (văzusem primele două episoade când a apărut) și acum e proaspăt, aproape că frige.

Așa că, fără introduceri lungi, haideți să vedem ce-i cu „Dincolo de barou” (Esquire) și dacă merită sau nu să-l urmăriți.

O „altfel de dramă romantică de birou”?

Așa au catalogat producătorii serialul: „o altfel de dramă romantică de birou”. Sună interesant, aproape că te face să crezi că au venit cu ceva nou. Dar, ce poate fi nou într-un astfel de serial… în afară de personaje, poveste și acțiune? Au eliminat clișeele?

Spoiler alert: Nu! Din contră, clișeele sunt atât de previzibile încât le simți de la o poștă. E mai multă dragoste și mai puțină acțiune? Nu prea. Și atunci, ce e nou?

Probabil prin „nou” echipa de producție a vrut să definească mai degrabă modul în care sunt prezentate diverse forme ale iubirii, dar și încadrările de tip „dramă juridică” și „dramă de birou”, ceea ce le-a permis să atragă public din mai multe direcții.

Povestea și tema centrală

Serialul combină viața de la birou cu procesele din sala de judecată, punând accent pe dileme etice, mentorat și relații între colegi.

Titlul alternativ, Esquire, plus subtitlul coreean 에스콰이어: 변호사를 꿈꾸는 변호사들 („Esquire: Avocați care visează să devină avocați”), trădează tema centrală – aspirația de a reuși în avocatură.

În prim-plan sunt două personaje cu viziuni complet diferite:

• Kang Hyo-min (Jung Chae-yeon) – avocata stagiară idealistă, convinsă că empatia și compasiunea, îmbrăcate în termeni juridici, pot schimba soarta unui proces.
• Yoon Seok-hoon (Lee Jin-wook) – avocatul rece, calculat, un mentor marcat de o decepție în dragoste, care își ridică ziduri în jurul inimii și tratează totul după litera legii.

Conflictul serialului…unul cât se poate de previzibil : inimă vs. rațiune.

Ce mi-a plăcut:

• Teme sociale puternice – bullyingul din școli, presiunea părinților pentru ca a lor copil să ajungă cât mai sus, efectele psihologice ale neglijenței emoționale. Episodul despre bullying a fost cel mai urmărit (9,101% național și 9,889% în Seul) și pe bună dreptate – emoționant, intens și plin de învățăminte.
• Povești inspirate din realitate – unele cazuri ale pârâților par desprinse din viața de zi cu zi.
• Cuplul-surpriză de la birou – nu e perechea principală, deci rămâne să descoperiți voi cine sunt „porumbeii”.
• Lucrul în echipă
• Jung Chae-yeon – naturală, una dintre cele mai bune interpretări.
• Lee Jin-wook – joacă bine, dar e a doua oară când îl văd alegând un personaj rece, egoist, care fuge de iubire ca să nu fie rănit din nou. Nu-i iese prost, dar nici nu surprinde. Se pliază extrem de bine pe acest tip de personaje, însă cred că l-ar „prinde” bine și dacă ar încerca ceva nou.

Ce mi s-a părut că nu funcționează:

• Clișee peste clișee – unele chiar penibile.
• Coreenii și nu numai se pare că încă tratează femeia ca pe „o marionetă” atunci când i se oferă o funcție de conducere. (probabil producția a voit să tragă un semnal de alarmă, dar nu le-a ieșit).
• Avocatul rece și replicile lui (SPOLER!!!) – Seok-hoon poartă mereu masca profesionalismului, dar uneori replicile scrise pentru el par mai degrabă extrem de crude, chiar dacă se dorește a fi doar învățăminte sau își face meseria. Mai ales în scena cu mama singură și copilul ei: voia scenaristul să transmită că iubirea obsesivă poate distruge viitorul unui copil? Posibil. Dar de ce nu vorbește nimeni și despre sprijinul pe care statul ar trebui să-l ofere unor astfel de mame? O altă scenă ce mi s-a părut de-a dreptul hilară este aceea în care același avocat calcă în picioare mărturia unei paciente cu Alzheimer, ducând-o până în punctul de-a decide că nu mai merită să trăiască. Deși, va încerca să se revanșeze…Seok-hoon mi s-a părut că a mers prea departe. Viața unui om n-o mai poate reda nimeni. Și cel mai rău e că…acea doamnă profesor a fost făcută de râs în fața elevilor pe care-i iubea. Cu atât mai rău…Coreea este un stat unde profesorii sunt respectați.
• Personajele secundare – subtitlul spune „avocați care visează să devină avocați”, dar colegii lui Hyo-min mai mult caută probe decât pledează.
• Scăpări de producție – exemplu notoriu: actrița Ji Yi-soo apare într-o scenă fără burtă de gravidă, deși cu câteva cadre în urmă afirmase că e însărcinată în 6 luni, iar burtica era vizibilă. În următoarele cadre greșeala a fost reparată.

Distribuția principală

• Lee Jin-wook – Yoon Seok-hoon
• Jung Chae-yeon – Kang Hyo-min
• Lee Hak-joo – Lee Jin-woo
• Jeon Hye-bin – Heo Min-jeong
• Kim Kang-min – Ji Gook-hyeon
• Lee Ju-yeon – Choi Ho-yeon
• Pyo Jae-beom – Oh Sang-cheol
• Kim Yeo-jin – Kwon Na-yeon
• Kim Eui-sung – Ko Seung-cheol

Sinopsis:

Tânăra avocată stagiară Kang Hyo-min (Jung Chae-yeon) încearcă să-și facă loc într-o firmă prestigioasă, convinsă că empatia și compasiunea pot câștiga procese. Mentorul ei, Yoon Seok-hoon (Lee Jin-wook), crede doar în litera rece a legii. Între cei doi se naște un conflict de stiluri, dar și o poveste ce îmbină drama juridică cu dilemele personale și relațiile de birou.

Serialul are 12 episoade, fiecare de ~60 minute, și este disponibil pe Netflix, dar și pe site-urile și blogurile ce se ocupă de traducerea dramelor asiatice.

Verdict final

„Dincolo de barou” se vrea o altfel de dramă juridică și romantică de birou. În realitate, e un serial plin de clișee, dar salvat pe alocuri de temele sociale și de interpretarea lui Jung Chae-yeon.

Dacă îl privești ca pe o dramă procedurală serioasă, vei avea câteva surprize, chiar dacă procesele sunt bine incluse și ai avea ce învăța…totuși idealizarea subiectului „justiție” nu va reda niciodată 100% realitatea dintr-o sală de judecată. Dacă îl privești ca pe o dramă romantică cu fundal juridic, atunci își atinge scopul: te prinde, te emoționează în câteva episoade-cheie și îți oferă o experiență plăcută de weekend.

Pe scurt: bun de urmărit, dar nu revoluționar.