Japonia a organizat sâmbătă o nouă ceremonie de comemorare dedicată victimelor complexului minier Sado din prefectura Niigata, însă, la fel ca în anul precedent, nu a menționat explicit munca forțată a coreenilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Ceremonia anuală a fost instituită în 2024, ca parte a angajamentului guvernului japonez după ce Minele Sado au fost incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Evenimentul are rolul de a aduce un omagiu lucrătorilor care au pierit sau au suferit în condițiile extrem de dure din mine, dar recunoașterea caracterului forțat al mobilizării muncitorilor coreeni rămâne un subiect sensibil și disputat.

Declarația oficialilor japonezi

Reprezentând guvernul la ceremonie, Yukiko Okano, directoarea generală pentru afaceri culturale din cadrul Ministerului de Externe, a afirmat:

„Printre minieri se aflau mulți oameni veniți din Peninsula Coreeană. Aceștia, deși în circumstanțele unice ale războiului, au desfășurat o muncă dificilă în condiții periculoase și dure, gândindu-se în același timp la familiile lor.”

Oficialul a subliniat că unii dintre acești muncitori nu au reușit să se întoarcă niciodată acasă.

Totuși, discursul nu a inclus o recunoaștere clară a faptului că mii de coreeni au fost mobilizați împotriva voinței lor, aspect solicitat în mod repetat de Seul.

Reacția Coreei de Sud

Coreea de Sud a boicotat din nou evenimentul, declarând că nu s-a ajuns la un consens cu Japonia privind prezentarea istorică a faptelor. Guvernul sud-coreean cere ca ceremonia să reflecte realitatea muncii forțate, nu doar să ofere un omagiu generic victimelor.

Seulul intenționează să organizeze în această toamnă o ceremonie separată, la care să participe familiile victimelor. Data exactă urmează să fie anunțată.

Într-o conferință de presă, președintele Lee Jae Myung a subliniat că, deși menține o abordare pragmatică și orientată spre viitor în relațiile bilaterale, problemele istorice nu pot fi trecute cu vederea.

Minele Sado – istorie și controverse

Minele Sado au fost, în secolele XVII–XIX, unele dintre cele mai importante mine de aur ale Japoniei. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, însă, au fost transformate în centre de producție pentru provizii de război destinate Armatei Imperiale Japoneze.

Potrivit estimărilor istorice, peste 1.500 de coreeni au fost obligați să muncească aici între 1940 și 1945, în condiții extrem de dure și periculoase. Mulți dintre ei nu au supraviețuit pentru a se întoarce acasă.