În fiecare toamnă, orașul Andong din Coreea de Sud se transformă într-o scenă uriașă unde tradițiile prind viață printr-un limbaj universal: masca. Între 26 septembrie și 5 octombrie 2025, se desfășoară Andong Mask Dance Festival, unul dintre cele mai spectaculoase festivaluri culturale din Asia.

Ceea ce puțini știu este că această sărbătoare coreeană are o legătură surprinzătoare cu tradițiile românești. În satele noastre, măștile populare românești au avut exact aceleași funcții: protecție, satiră și ritual.

O scurtă istorie a Festivalului Mask Dance din Andong

Deși dansul cu măști coreean – talchum – are rădăcini vechi de secole, festivalul modern a fost fondat în 1997, cu scopul de a revitaliza patrimoniul cultural și de a transforma Andongul într-un hub cultural global.

Centrul simbolic al festivalului este satul Hahoe, aflat pe lista UNESCO. Aici s-au păstrat măștile tradiționale sculptate din lemn de alun, cu expresii ambigue: o față care zâmbește poate părea, în alt unghi, furioasă sau tristă. Această ambivalență dă spectacolelor un aer viu, mereu interpretabil.

Astăzi, festivalul atrage peste un milion de vizitatori anual, devenind un reper cultural de talie mondială.

Ce se întâmplă la Andong Mask Dance Festival?

Timp de 10 zile, orașul pulsează de energie:

• Spectacole de talchum – dansuri cu măști care îmbină satira, teatrul și ritualul.
• Parade grandioase – mii de participanți costumați colorează străzile.
• Competiții internaționale – grupuri din peste 20 de țări își prezintă tradițiile cu măști.
• Ateliere interactive – vizitatorii pot sculpta și picta măști, descoperind simbolurile lor.
• Experiența Hahoe Village – spectacole în aer liber, exact cum se jucau acum câteva sute de ani.
• Târguri și gastronomie – meșteșuguri, artizanat și mâncăruri tradiționale, precum faimosul jjimdak din Andong.

Măștile populare românești – între satiră și ritual

Și România are o bogată tradiție a măștilor populare, la fel de puternică precum cea coreeană. Acestea sunt create din lemn, piele, cârpe, blană sau chiar coarne de animale și au sunt folosite în obiceiuri de iarnă, ritualuri de trecere sau ceremonii comunitare.

Tipuri de măști populare românești

• Măști animaliere – Capra, Ursul, Calul (Căiuții) – simboluri ale fertilității și renașterii naturii.
• Măști antropomorfe – Moșul și Baba, dar și personaje caricaturale (negustori, doctori, bețivi) care ironizează defecte umane.
• Măști demonice și fioroase – cu coarne, colți și blană, purtate pentru a speria spiritele rele.
• Măști funerare – folosite uneori la priveghiuri, pentru a însoți sufletul mortului și a proteja comunitatea.
• Măști comice și grotesci – aduse în scenă pentru a ridiculiza lăcomia, corupția sau prostia.

La fel ca în Coreea, aceste măști nu sunt doar accesorii spectaculoase, ci instrumente de protecție spirituală și satiră socială.

Din Coreea în România – Masca: o punte între lumi

Privite împreună, măștile coreene și cele românești arată aceeași obsesie universală: oamenii au inventat măști pentru a controla frica, pentru a râde de autoritate și pentru a vorbi cu lumea de dincolo.

Dacă în Coreea, talchum-ul ridiculizează ipocrizia și aduce mesajul strămoșilor în prezent, în România, Capra, Ursul, Moșul și Baba spun poveștile iernii românești.

Andong Mask Dance Festival 2025 nu este doar o sărbătoare exotică, ci și o oglindă în care ne putem recunoaște. Din Coreea până în Carpați, masca rămâne aceeași: un simbol universal al legăturii dintre oameni și nevăzut, dintre satiră și credință, dintre prezent și strămoși.

Între Andong și satele românești există o linie invizibilă, trasată de măști. Și ea ne arată că, indiferent de continent, oamenii au știut dintotdeauna să-și transforme fricile în artă și să-și celebreze comunitatea prin dans și ritual.