Viața discretă, dar profundă a femeii care a ținut aprinsă flacăra valorilor democratice și a memoriei românești postcomuniste.

O prezență discretă, o influență de neuitat

Într-o lume în care stridența e adesea confundată cu valoarea, Rodica Coposu a fost o lecție vie despre forța tăcerii active. Inginer de profesie, dar arhitect al memoriei istorice în plan civic, Rodica – sau “Rodi”, cum îi spuneau cei apropiați – a trăit 93 de ani în umbra istoriei, dar cu o lumină proprie care a păstrat vie moștenirea fratelui său, Corneliu Coposu.

Bobota, locul unde s-a născut demnitatea

Rodica Coposu s-a născut la 26 septembrie 1932 în satul Bobota, județul Sălaj, în aceeași casă în care avea să se nască și fratele său Corneliu. Familia Coposu a fost una înrădăcinată în valori: credință, demnitate și curaj. Crescută într-un climat de respect pentru idealurile naționale, Rodica a fost, cum o descria sora sa Flavia, „copilul cel mai cuminte și cel mai puțin pretențios dintre noi”.

Cariera: un drum al discreției, nu al renunțării

A studiat la Alba Iulia și apoi la Școala Centrală din București, iar între 1951 și 1956 a absolvit Institutul Politehnic București. A lucrat ca inginer proiectant timp de 35 de ani, între 1956 și 1991, la Institutul de Studii și Proiectări Energetice. A fost, timp de decenii, „sora celui supravegheat”, dar a știut să își continue viața fără să abdice de la idealuri.

Niciodată nu a fost doar „sora lui Corneliu Coposu”. A fost pilonul de siguranță al familiei, un liant între generații, un model tăcut de rezistență morală.

După Revoluție: de la tăcere la acțiune civică

În 1996, împreună cu sora ei Flavia, Rodica a înființat Fundația Corneliu Coposu, cu scopul de a păstra și transmite generațiilor tinere valorile democratice pentru care fratele lor a luptat și a suferit. Fără dorință de glorie, fără a ieși în față, Rodica Coposu a organizat, în tăcere, zeci de concursuri de istorie, expoziții, burse pentru elevi și inițiative culturale.

Crucea Casei Regale și recunoașterea unei vieți modeste, dar exemplare

În 2009, alături de Flavia Coposu, Rodica a primit Crucea Casei Regale a României, o distincție simbolică pentru o viață dedicată ideilor mari, dar trăită în umbră. O umbră activă, caldă, demnă.

7 august 2025: ziua când istoria a mai pierdut un martor lucid

Rodica Coposu s-a stins din viață la 93 de ani. Nu era des pe prima pagină. N-a fost niciodată la televizor ca vedetă. Dar a fost acolo: în spatele proiectelor, al memoriei colective, al educației civice.

Ce rămâne? O lecție

Rămâne imaginea unei femei cu gropițe blânde în obraji, cu zâmbet cald și privire aspră când venea vorba de nedreptate. Rămâne o fundație activă, sute de tineri inspirați, o memorie păstrată vie și o viață care ne spune, fără vorbe mari: poți face bine și din liniște.