Interviu cu domnul profesor Oprea Ionel despre moștenirea istorică a fostului președinte Ion Iliescu și tensiunile care încă împart societatea.

Moartea lui Ion Iliescu reaprinde o veche rană în conștiința publică românească. A fost primul președinte post-comunist, omul care a marcat profund tranziția țării, dar și figura centrală în două dintre cele mai controversate episoade din istoria recentă: Revoluția din 1989 și Mineriadele. În acest context, întrebarea „Merită Ion Iliescu funeralii cu onoruri naționale?” devine mai mult decât o chestiune de protocol – devine o oglindă în care se reflectă încă neîmpăcată societatea românească.

Respectul cuvenit unei funcții sau condamnarea unui trecut încă nerezolvat?
Care sunt cu adevărat meritele lui Ion Iliescu și ce greșeli i-au modelat imaginea publică?
Ce le spunem tinerilor despre acest moment istoric încă neclarificat?
Și, mai ales, cum ne afectează lipsa unei justiții clare în reconstrucția identității noastre democratice?

În căutarea unor repere clare într-o istorie încă tulbure, am discutat cu domnul profesor Oprea Ionel, care ne oferă o analiză despre ce am fost, ce am înțeles și ce am putea deveni ca societate.

1. Având în vedere contextul istoric și precedentul altor foști președinți, considerați că Ion Iliescu ar trebui să aibă parte de funeralii cu onoruri prezidențiale?

Prof. Oprea Ionel:

„Oricare dintre foștii președinți ai României, au acest drept. Dincolo de numeroasele controverse referitoare la omul Ion Iliescu, aici vorbim despre instituția prezidențială, de onorul cuvenit acesteia.”

2. Care este, în opinia dumneavoastră, cea mai mare realizare și cel mai mare eșec al lui Ion Iliescu în perioada post-decembristă?

Prof. Oprea Ionel:

„Fără îndoială că cele mai importante realizări sunt din ultimul mandat (2000-2004), respectiv demersurile (finale) de aderare a României la NATO, proces finalizat în 2004, dar decizie luată încă din 2002 (summit-ul de la Praga), respectiv decizia de aderare a României la U.E, luată în timpul mandatului sus amintit(deși, demersurile de aderare la UE au început în timpul mandatului predecesorului lui I. Iliescu, Emil Constantinescu).

Cel mai mare eșec al mandatelor lui I. Iliescu (exclud de aici ce s-a întâmplat în decembrie 1989, întrucât nu era președinte ales) consider a fi pe plan intern, faptul că, din dorința de a nu avea contestatari (opoziție) s-a făcut vinovat de mineriadele din 13-15 iunie 1990 (și de efectele acestora) și septembrie 1991, iar pe plan extern, faptul că a menținut o apropiere față de URSS, până la sfârșitul acestuia, în 1991.”

3. Cum ar trebui discutate evenimentele din decembrie 1989 în programa școlară, în contextul rolului jucat de Iliescu?

Prof. Oprea Ionel:

„Cred că încă mai avem de aflat multe explicații despre ce s-a întâmplat atunci. Faptele documentate după 22 decembrie, când FSN a preluat puterea politică, Iliescu fiind liderul Frontului îl inculpa pentru moartea a peste 800 de persoane. Justiția l-a acuzat inclusiv de crime împotriva umanității, dar nu a avut curajul să-l și condamne.

Poate ați observat că am o anumită reținere de a folosi termenul de revoluție, tocmai din cauza controverselor și neclarităților (de exemplu, jurnalistul Grigore Cartianu a numit evenimentele din decembrie 1989 „loviluție”). Cred că important este să le vorbim tinerilor despre motivele care au dus la evenimentele din decembrie 1989 și rolul avut în aceste evenimente de cei care au preluat puterea în 22 decembrie 1989. Va mai trebui să treacă timpul pentru a vorbi cu adevărat obiectiv despre ce s-a întâmplat atunci, pentru a avea acces la informații care încă sunt clasificate.”

4. Ce impact a avut dosarul Mineriadelor asupra percepției publice despre justiție și adevărul istoric în România?

Prof. Oprea Ionel:

„Și dosarul mineriadelor ca și cel al revoluției sunt deosebit de dificil de administrat de instanțele de judecată: sunt implicate persoane importante, încă în viață sau chiar active politic. Evident că în această situație, tergiversarea în luarea unei decizii, creează pe bună dreptate, impresia că justiția nu are aceiași măsură în cântărirea faptelor. Se creează impresia (și poate nu doar impresia) că nu se dorește aflarea adevărului istoric sau că acesta este trunchiat.”

5. Credeți că România va reuși să-și redefinească identitatea politică, în lipsa figurilor ca Iliescu?

Prof. Oprea Ionel:

„Moștenirea unor practici politice începute odată cu Ion Iliescu, se vor menține, cel puțin în partidul pe care la condus o vreme. Din păcate, astăzi, România nu are partide politice cu ideologii clare și cu puține excepții, nici politicieni care să câștige încrederea cetățenilor. Mai mult, lipsa reformelor reale, desele schimbări de guverne, creează terenul fertil că și la noi (la fel ca în alte țări din zonă) să crească sămânța extremismului, cel mai mare pericol pentru democrație și statul de drept!”

O lecție de istorie sau un test de maturitate civică?

Moștenirea lui Ion Iliescu e o ecuație complicată. Nu poate fi redusă nici la o simplă demonizare, nici la o glorificare festivistă. Ea conține, simultan, progrese internaționale decisive și derive interne dureroase. Tocmai de aceea, dilema funerară din jurul său ne spune mai mult despre noi, cei de azi, decât despre el.

România are nevoie nu de simboluri perfecte, ci de curajul de a vorbi deschis despre adevăruri inconfortabile. Să privim istoria în față, să o transmitem tinerilor fără cosmetizări și să construim o societate în care funcția, oricât de înaltă, să nu mai fie nici scut, nici bastion.

Pentru că o națiune nu crește doar din realizările liderilor săi, ci mai ales din capacitatea de a învăța din greșelile lor.