Mi-am propus inițial să nu scriu nimic despre Asia Fest Brașov 2025. Să las pozele să vorbească de la sine. Dar n-a mers. E ceva în mine care nu mă lasă să tac. Un imbold care nu dispare, oricât aș încerca să-l reduc la tăcere.

Așa că, iată-mă: încercând să vă povestesc ce am văzut în prima zi de festival. Și mai ales, ce n-am văzut.

Multe standuri, multe așteptări. Dar unde e Coreea?

Zona dedicată Coreei a fost primul loc în care m-am dus. Mi-am făcut loc printre: mâncăruri, agitație și oameni curioși. Dar, cu toate că mi-am petrecut cel mai mult timp acolo, lângă standurile coreene, am plecat dezamăgită.

Coreea a venit la Brașov cu multe vedete K-pop, dar prea puțină cultură autentică. Da, au fost hanbok-uri (și chiar te puteai îmbrăca în ele), ateliere pentru copii în care, cei mici pictau evantaie, bețișoare și suveniruri (unele chiar în ediții limitate). Am văzut papucei, evantaie, mini sticle de soju transformate în magneți de frigider și desfăcătoare. Cărți, cărți de joc, mini figurine… Dar în spatele lor? Prea puțină poveste. Prea puțină substanță.

Mi-a fost greu să înțeleg de ce standurile dedicate aceleiași țări par să se „bată” între ele. În timp ce unul încerca timid să combine puținele elemente tradiționale cu K-pop, altul părea un colaj haotic de produse fără o direcție clară, dar axată pe vedete K-pop. Dacă primul părea să-și fi găsit echilibrul, al doilea era doar un talmeș-balmeș vizual.

Iar acest lucru m-a făcut să mă întreb serios: Oare Hallyu înseamnă doar K-pop?
Era să uit… am găsit și un evantai cu un actor din K-drame extrem de controversat în ultimul timp, dar și adorat. Frumos evantaiul, dar și el părea să fie acolo mai degrabă pentru hype decât pentru mesaj.

K-beauty? Prezent. K-food? Și el, undeva lângă J-food. Dar cultura coreeană? Mai degrabă rătăcită prin standuri, nu susținută.

Japonia – între anime și tradiție, fără compromis

Contrastul a fost evident. Japonia a dominat. Și nu doar prin prezență, ci prin coerență. Standuri dedicate ceramicii, cărți, obiecte culturale, o armură de samurai expusă strategic. Figurine Pokemon, cărți: YU-GI-OH!, Digimon, Pokemon, tricouri cu personaje iconice, totul așezat logic și cu sens.

Nici de la „japonezi” n-au lipsit standurile interactive, unde puteai îmbrăca yukata sau kimono, unde puteai participa la activități tradiționale. Nu doar produse, ci experiențe. Iar cei care reprezentau Japonia acolo păreau sincer pasionați de ce arătau. Nu era doar despre vânzare – era despre transmitere culturală.

Am auzit un domn vorbind în spaniolă despre autenticitatea unei armuri de samurai. Imediat mi-au venit în minte cartea „Cei 47 de ronini” și filmul „Kagemusha”. A fost acel moment mic, dar sincer, în care cultura a prins viață în fața mea.

Un copil striga: „Mami, ia-mi-l pe Pikachu!” Și, pentru o clipă, m-am întors în copilărie. Când mă trezeam sâmbătă dimineața doar ca să devin antrenor de pokemoni.

Realitatea de după coadă

La început, m-a păcălit coada de la standurile coreene. Dar când m-am uitat cu adevărat în jur, am văzut clar diferența: lumea voia cultură, nu doar să cumpere fotocarduri cu vedete K-pop.

Asia Fest București 2024 vs. Brașov 2025: un pas înapoi

La București, Coreea a fost reprezentată prin pictură, caligrafie, artă tradițională, profunzime. La Brașov în 2025? K-pop. Și cam atât…
Este o diferență colosală. Nu pot să nu mă întreb de ce această involuție? Ce s-a pierdut pe drum?

E o opinie personală, da. Dar e una pe care mi-o susțin. Focusul excesiv pe vedetele K-pop a sufocat, nu a promovat, cultura coreeană.
Hallyu e (sau ar trebui să fie) mai mult decât un videoclip pe YouTube sau un evantai cu o față populară.

Și nu, nu spun asta ca să denigrez. O spun pentru că îmi pasă. Pentru că încă am dreptul la liberă exprimare. Și pentru că știu că nu sunt singura care a plecat cu acest sentiment.

China și India – mici surprize cu gust autentic

China m-a surprins. Dragoni viu colorați, diverse activități pentru cei mici, dar și „transformarea” lor în dragoni și imortalizarea momentului de către un fotograf profesionist.

India? Clasicele tatuaje cu henna, mirosuri puternice de curry și condimente, mâncarea „te lua de nas”. Atmosferă familiară și vie.

Și… un moment care m-a trezit: „Nu trimit pozele nimănui”

Am asistat la o scenă între staff-ul unui stand și un fotograf. Povestea pe scurt: Fotografului i s-au cerut câteva poze. Răspunsul lui?

„Nu trimit pozele nimănui. Sunt doar documentare personală.”

Fraza asta mi-a rămas în minte. Uneori, parcă totul e o vitrină, dar fără oameni dispuși să privească dincolo de sticlă.

Părerea mea?

Am venit așteptând o Coree puternică, diversă, bogată cultural. Am plecat cu gustul amar al unei industrii care a pus marketingul peste moștenire. Și în timp ce Japonia spunea „suntem mândri de cultura noastră”, Coreea părea să șoptească: „noi punem în vitrină ce se vinde mai bine.”

Fie că iubești Coreea, Japonia, China, India sau orice altă cultură prezentă la festival, mergi, vezi, susține.

Dar nu uita: cultura înseamnă mai mult decât o poză cu o vedetă. Cultura se simte. Se trăiește. Se duce mai departe.