(sau cum să transformi o vacanță de lux într-un masterclass de gimnastică morală)

Actul I: „Vizita de lucru” sau Cum să faci Kyoto-ul să sune ca un proiect european

Raluca Turcan, specialistă în relații culturale cu sushi-ul, a anunțat că va merge în Japonia să studieze:

• Politica japoneză (adică cum să nu fii prins când faci combinații).
• Tehnologia avansată (adică cum să justifici un receipt de la un onsen de 5 stele ca fiind „documentație de specialitate”).
• Disciplină (adică cum să ignori toate întrebările presei cu grație de geishă).

Problema: Japonezii nu știu cine e Raluca Turcan.
Soluția ei: „Ei vor afla după ce le arăt eu ce înseamnă realpolitik cu diurnă inclusă.”

Actul II: Dosarul „Business Classu’ cu Poporu’”

• Zbor: „E business class pentru că am nevoie de liniște să mă gândesc la… mărimea pensiei mele speciale.”
• Cazare: „Hotel cu vedere la Fuji? Păi cum altfel să învăț despre… vulcani? Știați că România are vulcani?! Exact, nici eu.”
• Deconturi: „Sake-ul e strict pentru networking. Un CEO japonez nu semnează un contract decât după 10 pahare. Așa se face business în Orient!”

Actul III: „Prinderea” cu bento-ul în sac

Când presa a descoperit că „vizita de lucru” includea:

• Ședință de lucru la un magazin de kimonouri („Păi cum să înțeleg cultura locală fără accesorii?”).
• Cercetare intensivă a barurilor de karaoke („Acolo se fac cele mai importante afaceri!”).
• O excursie la Disney Tokyo („E un studiu despre… managementul fericirii populare!”).

Reacția Ralucăi: „A fost o confuzie! Eu de fapt… plăteam totul din banii mei! Adică… din banii pe care i-am economisit când am fost ministru!”

Actul IV: Legea lui Turcan – „Dacă te prind, fă-o poetică”

Ce a învățat de la japonezi:

• Origami fiscal: „Dacă împăturești chitanța de 10 ori, se transformă în fluture și zboară din dosar.”
• Karate verbal: „Când te întreabă cineva de bani, lovește cu un ‘sunt detalii tehnice’ și fuge în stil ninja.”
• Zen și arta nerăspunderii: „Meditează la gândul că, indiferent ce faci, pensia ta specială e sigură.”

Finalul Epic: „Sayonara, Transparency!”

Când va reveni în țară (dacă mai pleacă), Raluca va fi întâmpinată cu:

• O avalanșă de meme-uri („Turcan vs. Godzilla: Cine distruge mai repede bugetul?”).
• Întrebări de la presă (pe care le va evitat folosind tehnica „Am semnal slab, buu, bip…”).
• O nouă vocație: „Influencer de travel pe banii contribuabililor”.

Morala poveștii: Dacă vrei să mergi în Japonia, fii ca un samurai: onorabil, discret, și gata să-și facă sepuku… dar doar pe hârtie, ca să fie decontabil.

Post-scriptum: Raluca-san, data viitoare învață măcar să spui ‘scuze’ în japoneză. Sau mai bine, folosește banii ăia să-ți cumperi o memorie… Apropo, acum știi câți ani ai? Întreb și eu pentru un prieten…

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

Sursa de inspirație: