Memorialul victimelor coreene ale muncii forțate de la mina Sado, amânat din nou. Relațiile Seul-Tokyo, la un nou punct de inflexiune.

Un posibil blocaj diplomatic între Coreea de Sud și Japonia ia contur pe fondul incertitudinii tot mai mari legate de organizarea unui memorial dedicat victimelor coreene ale muncii forțate în timpul ocupației coloniale japoneze, informează The Korea Times.

Potrivit Ministerului sud-coreean al Afacerilor Externe, este puțin probabil ca ceremonia anuală de comemorare să aibă loc în această vară, în ciuda angajamentelor asumate de cele două state,

„Anul trecut, evenimentul a fost inevitabil amânat din cauza momentului în care situl a fost înscris în patrimoniul UNESCO, la sfârșitul lunii iulie. Anul acesta, se pare că organizarea ceremoniei din timpul verii întâmpină din nou dificultăți”.

A declarat un oficial al ministerului.

Purtătorul de cuvânt, Lee Jae-woong, a refuzat să ofere detalii privind planificarea evenimentului, menționând că „discuțiile cu partea japoneză sunt în desfășurare”.

Memorialul, planificat în apropierea fostului complex minier Sado din prefectura Niigata, face parte dintr-un acord bilateral încheiat în iulie anul trecut. Acesta prevedea recunoașterea istorică a rolului jucat de mină în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, când aproximativ 1.500 de coreeni au fost forțați să muncească acolo, în timpul ocupației japoneze (1910–1945). Ceremonia urma să aibă loc anual, în luna iulie sau august, cu sprijinul ambelor guverne.

Totuși, ceremonia inaugurală a avut loc cu întârziere, în noiembrie 2024, și s-a încheiat cu un boicot din partea oficialilor sud-coreeni. Decizia Seulului a venit pe fondul „neînțelegerilor nerezolvate cu Tokyo”, printre care alegerea controversată a unui reprezentant japonez și formularea discursului oficial, care, potrivit surselor coreene, „nu a recunoscut în mod clar caracterul coercitiv al muncii forțate coreene la fața locului”.

În replică, guvernul sud-coreean a organizat un eveniment comemorativ separat în apropierea sitului, la care au participat familiile victimelor.

Anul acesta, miza este cu atât mai mare cu cât noul președinte sud-coreean, Lee Jae Myung, încearcă să păstreze un echilibru, destul de fragil, zic eu, în relațiile cu Japonia. În ciuda unei poziții ferme față de trecutul colonial, Lee a adoptat o abordare mai pragmatică de la preluarea mandatului, pe 4 iunie 2025.

În cadrul primului său summit cu premierul japonez Shigeru Ishiba, desfășurat pe 17 iunie, președintele Lee a subliniat importanța unei cooperări stabile cu Japonia, numind-o o țară „inseparabilă” pentru Coreea.

Această atitudine contrastantă față de retorica sa anterioară, când critica dur politica administrației Yoon față de Japonia ca fiind „supusă”, indică o posibilă recalibrare a politicii externe sud-coreene. Totuși, eforturile sale riscă să fie subminate dacă memorialul va fi din nou perturbat sau organizat unilateral.

Experții subliniază că diferențele fundamentale de viziune dintre cele două țări privind semnificația memorialului fac ca progresul real să fie dificil.

„Japonia consideră ceremonia ca pe un eveniment ce marchează înscrierea în UNESCO și onorează deopotrivă muncitorii japonezi și coreeni. În schimb, guvernul coreean o vede ca pe o ocazie solemnă de a recunoaște și de a jeli suferința victimelor coreene ale muncii forțate”.

A explicat Yang Ki-ho, profesor de studii japoneze la Universitatea Sungkonghoe.

Yang a adăugat că actuala administrație japoneză, se confruntă cu presiuni interne și scăderea susținerii publice, are „puțin spațiu politic pentru a face concesii” care să răspundă așteptărilor Coreei.

„Este foarte posibil ca, și în acest an, Seulul să aleagă să boicoteze memorialul oficial și să organizeze o ceremonie separată, așa cum a făcut anul trecut”.

A avertizat profesorul.

Pentru președintele Lee, modul în care va gestiona acest episod ar putea deveni un test de referință al capacității sale de a echilibra fermitatea istorică cu diplomația pragmatică. Iar pentru cele două națiuni, o reconciliere sinceră privind trecutul comun pare, încă, departe.