Într-o conferință de presă recentă, care trebuia să lămurească prioritățile pentru România, Nicușor Dan a reușit performanța rară de a vorbi două ore fără să menționeze concret țara pe care o reprezintă. Dacă ar fi un sport, ar fi săritura cu prăjina peste orice întrebare incomodă. Dacă ar fi un joc, ar fi „Unde e România?” – versiunea în care niciodată nu o găsești.
Iată cum a transformat această conferință într-un curs avansat de „evitare creativă”:
1. „Nu vreau să laud România”
Păi, Nicușor, nici noi nu vrem să te laudăm, dar măcar încearcă să o menționezi când vorbești despre ea.
- „Suntem într-un moment istoric!” – Da, pentru că autostrăzile noastre sunt încă în istorie.
- „Avem progrese!” – În ce? În numărul de conferințe unde nu se rezolvă nimic?
Bonus comparativ:
- Băsescu beat era mai coerent când vorbea despre flote spațiale.
- Ponta făcea mai multe promisiuni pe oră decât tu pe un mandat.
2. „Să vorbim despre… schimbă subiectul”
Reporter: „Domnule președinte, ce faceți cu spitalele care se prăbușesc?”
Nicușor: „A, da, foarte bună întrebare! Știți ce altceva se prăbușește? Piața crypto! Fascinant subiect!”
Tactici preferate:
- Redirecționarea spre orice altceva („Vedeți voi, în Antarctica, ghețarii se topesc…”)
- Răspunsul-fantomă („Asta ține de o discuție mai amplă… pe care nu o vom avea acum.”)
- Tehnica „Uite o cifră!” („În 1987, economia globală a crescut cu 3%, deci…” – și gata, a scăpat.)
3. Gesturi și mimică – Interpretare modernă
- Mâinile în aer = „Unde e scăparea?”
- Sprâncenele ridicate = „Am uitat și eu ce voiam să zic.”
- Zâmbetul enigmatic = „Nici eu nu știu de ce sunt aici.”
4. Ce-ar fi dacă…
- În loc să eviți întrebări, ai răspunde la una? (Too radical, știm.)
- Ai admite că nu știi ceva? (Șocant, dar poate ar fi refreshing.)
- Ai vorbi 30 de secunde fără să pomenești de UE/NATO/altă țară? (Aici cred că cerem prea mult.)
Concluzia (după 2 ore de preambul)
Nicușor Dan e singurul om care, dacă îl întrebi „Ce ai făcut azi?”, îți povestește despre evoluția norilor în atmosferă.
P.S.: Dacă tot „sari” peste subiecte, poate ar trebui să încerci săritura în afara politicii.
(Niciun buget al României nu a fost afectat în scrierea acestui text. Doar nervii cetățenilor.)
Când un lider vorbește despre orice altceva decât despre oamenii pe care îi conduce, nu mai e vorba de politică. E doar un discurs lung despre nimic.
Sursă de inspirație:

Lasă un comentariu