Nu sunt o fană a filmelor horror. Nu contează din ce țară sunt ele. Nu le trec pe listă, însă când prietenii „mă obligă” să merg cu ei să vadă unul… ei bine, nu mă pot abține să nu fac o recenzie.

Noise nu e genul acela de film horror clasic, cu fantome și țipete la fiecare două minute. Dimpotrivă. Groaza se instalează lent, pe nevăzute și câteodată în cele mai hilare moduri (personajele ajung s-o provoace).

Sunetul, acest „personaj auditiv”, nu reprezintă doar muzica, replicile actorilor sau efectele speciale, ci în acest film, acesta joacă un rol extrem de important alături de tăcere. La această antiteză nu se aștepta nimeni nu?!

Și de ce zic eu că sunetul joacă un rol esențial? Pentru că apare de nicăieri, nu e ceva natural, ceea ce duce la confuzie, creează panică și va ajunge să-ți tulbure întreaga ființă. Iar dacă ești mai slab de înger, probabil că data viitoare când în camera unde stai se va auzi un „poc” sau ceva va face „buf”, ori parchetul va scârțâi… vei simți un fior pe șira spinării și involuntar te vei gândi:

„Oare ce a fost asta? Sper că acel film să nu fie real…”

Pe lângă „personajul auditiv”, am menționat că tăcerea. Aceasta are un rol cheie ce trezește suspiciuni privitorului. Atunci când adrenalina atinge cota maximă, foița subțire dintre paranoia și realitate se sparge. Ceea ce nu doar că-i ține pe cei ce vizionează lungmetrajul în tensiune, dar îi va transpune de-a dreptul în film.

Lee Sun-bin are, fără exagerare, una dintre cele mai bune performanțe ale carierei. Regizoarea Kim Soo-jin a declarat într-o conferință de presă:

„Lee Sun-bin a fost esențială în definirea stării filmului. A adus o profunzime extraordinară în rolul lui Joo-Young – de la tonul reținut al vocii până la modul în care corpul ei răspunde fricii. A trăit fiecare scenă cu o sinceritate tulburătoare.”

Și nici eu nu mă dezmint de afirmația asta. Actrița întruchipează cu măiestrie fiecare moment tensionat prin care trece personajul său: de la tonul vocii, la grimase și gesturi, toate sunt atent „folosite”, ceea ce-i dă lui Joo-Young forță, greutate și puterea de a te „trage” în poveste și de a fi martor la tot ce trăiește.

Lungmetrajul nu este pentru persoanele claustrofobe! Mai multe secvențe cheie se desfășoară în spații închise și slab luminate, tocmai pentru a induce starea de nesiguranță, frică și groază prin care trec personajele. Scenografia minimalistă accentuează tocmai sentimentul de izolare.

Un alt personaj remarcabil este vecinul de la etajul inferior, interpretat de Ryu Kyung-soo. Acesta ar fi fost destul de ușor de trecut pe lista suspecților într-un film convențional, dar în Noise, chiar și potențialul agresor se teme. De ce? De ceva ce pare să nu vină de la oameni. Și în mod ciudat…. are capacitatea de-a te face să-l crezi.

Deși Noise construiește cu măiestrie o atmosferă densă și apăsătoare, ritmul său deliberat și lent poate reprezenta un obstacol pentru spectatorii care preferă un ritm narativ alert și tensionat. Mai mult, filmul lasă în mod intenționat multe întrebări deschise, iar absența unei concluzii clare poate genera un sentiment de frustrate și ambiguitate. Această abordare narativă, care uneori scârțâie în coerența sa, va polariza cu siguranță audiența, între cei care apreciază subtilitatea și cei care așteaptă rezolvări ferme.

Lungmetrajul trage un semnal de alarmă puternic în ceea ce privește societate de azi, pe care-l pot rezuma într-un cuvânt: nepăsare. În ziua de azi, deși suntem înconjurați de oameni, suntem tot singuri. Când ai o problemă, nu prea ai la cine apela sau cine să te ajute, iar distanțarea socială impusă în pandemie, din păcate, își arată și acum „colții” printre noi. Preferăm să nu fie treaba noastră sau să nu ne băgăm decât să ajutăm. Trist!

Noise e un film lent, apăsător, construit pe tensiune și nu pe efecte ieftine. Nu e pentru toată lumea. Dar dacă vrei un horror care să-ți tulbure gândurile și nu doar să-ți facă inima să tresară, atunci merită să-l vezi. Și data viitoare când o ușă scârțâie în casă… te vei întreba, chiar și pentru o secundă, dacă sunetul acela e chiar ceea ce pare.

Sinopsis: Joo-Young, o tânără cu deficiențe de auz se mută într-un nou apartament împreună cu sora ei, Joo-Hee. Zgomotele ciudate dintre etaje aparent banale ajung să creeze în jurul lor teroare și totul culminează cu dispariția lui Joo-Hee. Va reuși oare Joo-Young să-și găsească sora? Va primi ajutor din partea poliției sau a locatarilor? Dacă vreți să aflați răspunsurile vă rămâne de făcut un singur lucru: vizionarea filmului.

Cei ce au prin bilet la TIFF pentru data de 15 sigur vor ști să răspundă la aceste întrebări, în timp ce pentru restul…am o soluție, dar vi-o spun în privat.

Oricum ar fi filmul își va avea premiera în cinematografele din Coreea de Sud pe data de 25 iunie 2025.

Distribuție: Lee Sun-bin, Kim Min-seok, Jeon Ik-ryeong, Ryu Kyung-soo, Han Su-ah, Baek Joo-hee

Noise nu este doar un film despre groază, ci o oglindă tulburătoare a fricii ce ne bântuie în tăcere – frica singurătății și a nepăsării într-o lume tot mai izolată. Dacă ești gata să simți cum un simplu sunet îți poate schimba realitatea și să trăiești o poveste în care liniștea este la fel de înfricoșătoare ca orice țipăt, atunci acest film îți va rămâne în minte mult după ce se sting luminile sălii. Să nu ignori niciodată ce nu auzi – uneori, tăcerea spune totul.