Pe drumul vechi care leagă Ploieștiul de munții Cheia și, mai departe, de cetatea Brașovului, se aștern cuminți satele comunei Măgurele – Măgurele, Iazu și Coada Malului. Așezate pe valea Teleajenului, aceste locuri par astăzi liniștite, dar ascund în adâncuri povești tulburătoare despre credințe străvechi, zei uitate și comori îngropate.

Una dintre cele mai fascinante descoperiri de pe aceste meleaguri este tezaurul getic de la Coada Malului, scos la lumină în anul 1932, în apropierea fostei gări. Astăzi, piesele sale sunt păstrate la Muzeul Național de Istorie al României, în Sala Tezaurului – însă povestea lor merită spusă, dincolo de vitrine și cataloage arheologice.

Ce conține tezaurul?

Tezaurul este compus din obiecte din argint meșteșugit lucrate:

• un colier tensionat axial, cu secțiune pătrată,
• o bucată de bară rotundă,
• o brățară plurispiralată,
• un tub realizat prin înșurubarea unei plăcuțe,
• și două fibule (agrafe) absolut remarcabile, decorate cu chipuri umane modelate în tehnica „au repoussé”.

Aceste fibule, adevărate opere de artă antică, redau chipul unei figuri umane – poate masculină, poate feminină –, cu trăsături rafinate: păr pieptănat cu cărare pe mijloc, ochi mari, față rotundă, contururi clar incizate. În jurul feței apare un decor simbolic: frunze de acant, linii și puncte – o evidentă trimitere la Pomul Vieții, simbol al verticalității cosmice și al ordinii sacre.

Zeița Bendis – chipul de argint al unei credințe uitate

Istoricul Mihai Gramatopol susținea că pe aceste fibule este redat chipul zeiței Bendis, una dintre cele mai misterioase figuri din mitologia getică. Bendis era adorată ca zeiță a Lunii, a pădurilor, a magiei, a dragostei și a maternității. Herodot însuși menționează că acest cult a fost preluat de traci de la geți, iar în Atena se celebrau festivaluri în cinstea ei, numite Bendideia.

Zeița era înfățișată purtând veșminte getice, cu căciula ascuțită și capul întors – simboluri ale întoarcerii la origini. Uneori apărea cu sulițe, alteori cu torțe, o cupă sacrificială sau o pateră – toate indicii ale unui cult profund și complex. În jurul acestor reprezentări se profilează o viziune spirituală în care sacrificiul, legătura cu natura și echilibrul cosmic ocupau un loc central.

Pilonul Get – un simbol uitat?

Chipul încadrat în Pomul Vieții nu este întâmplător. Interpretări moderne, precum cea a cercetătoarei Carmen Pankau, văd în acest decor o trimitere la Pilonul Get (Djed) – o formă arhaică a troiței creștine, simbolizând Coloana Vertebrală a Lumii, sprijinul sacru al societății. Figura centrală ar fi astfel „Cel Ales”, cel care acceptă sacrificiul în numele celorlalți, un Voievod – „cel ce dă Voie” – în sensul profund și spiritual al cuvântului.

De la mit la istorie

Tezaurul de la Coada Malului nu este un caz singular. În întreaga zonă a județului Prahova, descoperirile arheologice vorbesc despre o continuitate de viață și civilizație getică. De la cetățile de la Tinosu, Slănic sau Budureasca, la celebrul coif de aur de la Coțofenești sau stindardul draconic descoperit pe o ceașcă de lut – toate atestă o cultură viguroasă, coerentă, cu simboluri comune pe întreg continentul.

Unii cercetători merg și mai departe, susținând că vasul de la Gundestrup, descoperit în Danemarca, poartă influențe getice. Dacă acceptăm ideea unei religii comune în spațiul post-apocaliptic european, bazată pe cultul Geților de Aur Primordiali, atunci arta și simbolistica acestor podoabe capătă o coerență neașteptată, traversând granițe și epoci.

Prahova, ținut al doinelor, dar și al istoriei adânci

Dincolo de istoria străveche, Prahova rămâne un județ marcat de momente-cheie: de la luptele domnitorilor medievali la orașele de târg, de la atestarea Ploieștiului ca oraș domnesc de către Mihai Viteazul, până la influența comerțului transilvănean și oriental. În acest ținut al doinelor și al codrilor, trecutul și prezentul continuă să conviețuiască în armonie.

Tezaurul de la Coada Malului rămâne o mărturie vie a unei lumi aproape uitate – o lume în care arta nu era doar decorativă, ci încărcată de semnificații, iar legătura omului cu divinul era sculptată în fiecare linie, fiecare simbol, fiecare spirală de argint.