Pe 5 mai, chiar dacă azi e 6 și mie mi-a scăpat printre degete, această sărbătoare, tot nu vă pot lăsa să nu știți nimic despre Shiraz. Acesta nu este doar un oraș din Iran, ci poezia întruchipată și parfumul ce i-a inspirat pe scriitori.

Ziua Shiraz – o celebrare anuală a unui loc unde cultura, arta și frumusețea s-au împletit timp de secole.

Un oraș născut din versuri și grădini

Shiraz este cunoscut drept leagănul poeziei persane, locul unde s-au născut două dintre cele mai iubite figuri literare ale lumii: Hafiz și Saadi.

La mormintele lor, din grădini împodobite cu flori de portocal și marmură albă, vizitatorii vin nu doar să citească versuri, ci să le simtă. Se spune că, dacă deschizi cartea lui Hafiz la întâmplare, pagina aleasă îți va oferi un răspuns la o întrebare din suflet. O formă antică de divinație poetică, încă vie.

Mai mult decât poezie: un festin pentru simțuri

Ziua Shiraz nu este doar despre literatură. Este o ocazie de a redescoperi deliciile tradiționale ale regiunii, precum răcoritorul faludeh shirazi – un desert cu tăiței din amidon de porumb, apă de trandafiri și gheață pisată, servit cu suc de lămâie. Apoi vin grădinile – paradisuri terestre cum e Bagh-e Eram, un amestec perfect între ordine geometrică și exuberanță naturală, inspirate de idealul persan al raiului.

Un simbol al ospitalității iraniene

Oamenii din Shiraz sunt adesea descriși ca fiind calzi, primitori, visători. Vizitatorii sunt primiți nu doar cu ceai aromat și dulciuri locale, ci și cu povești, zâmbete și o mândrie profundă față de cultura lor. De Ziua Shiraz, aceste calități se amplifică: orașul prinde viață prin festivaluri, lecturi de poezie, concerte de muzică tradițională și expoziții de artă.

De ce merită să fie sărbătorit Shirazul?

Pentru că într-o lume grăbită, Shiraz ne amintește să ne oprim și să ascultăm: o privighetoare, o poezie, un vers care nu-ți mai iese din minte. Este o celebrare a frumuseții care nu cere atenție, ci doar prezență.

La mulți ani, Shiraz!
Și, oriunde ne-am afla, să păstrăm în suflet parfumul unei lumi în care poezia e încă o formă de trăire.