Într-o perioadă în care gesturile altruiste par tot mai rare, un episod petrecut recent pe drumul Iași–Botoșani ne arată că bunătatea și omenia nu țin cont de etnie sau statut social. Povestea a fost relatată chiar de părintele Teodor Ciurariu, pe pagina sa de Facebook, și a fost preluată de publicația Botoșăneanul.ro.

După ce s-a întors de la racla Sfintei Cuvioase Parascheva, părintele a rămas în pană pe marginea drumului, așteptând în zadar ajutor. După două ore în care nimeni nu s-a oprit, salvarea a venit de unde se aștepta mai puțin: un tânăr rom din Hârlău, aflat cu familia în mașină, a oprit și l-a ajutat fără să ceară nimic în schimb.

Declarația părintelui Teodor Ciurariu, redată integral:

„Am să vă povestesc o întâmplare din care o să vă dați seama de noblețea unora dintre ei (romii, n.r.)… Veneam de la Iași, de la Cuvioasa Parascheva. Eu în fiecare an merg la Sfântă… Mă străduiesc de mulți ani să-i aduc mică jertfă, și chiar slujesc în soborul de preoți care sunt rânduiți acolo. De atâtea ori m-a ajutat și mi-a împlinit rugăciunile, încât tot efortul meu este prea mic pentru cât bine mi-a făcut Sfânta.

Ce am observat însă e că de fiecare dată când mă întorceam acasă aveam felurite ispite. Nu-mi este frică de ele și știam că este lucrarea celui rău, care nu se bucură de prezența mea la Iași. Acum însă ispita a fost foarte mare. În timp ce mă grăbeam spre casă deoarece trebuia să ajung la biserică pentru vecernie, dintr-o dată mașina mi se oprește. Încerc să o repornesc: niciun semn…

Combustibil aveam, totul era în regulă, însă nu mai pornea.

Vorba mecanicilor auto începători: învârtește, benzinește, dar nu pornește. Eram în câmp, la vreo 15 kilometri de Hârlău. Cobor din mașină, deschid capota și încep să apelez la mila participanților la trafic, la ajutorul „colegilor”.

Eram îmbrăcat în uniforma preoțească, făceam din mână, toți treceau în grabă pe lângă mine, timpul pentru vecernie se apropia și eu stăteam necăjit pe un DN lipsit de ajutor. Au trecut așa vreo două ore. Deja obosit, mă gândeam să sun acasă după o șa care să mă remorcheze, să vină după mine de la Dorohoi.

După ce aceste gânduri mă munceau, lângă mine oprește o mașină mai vechișoară, un Ford, condus de un țigănel din Hârlău…

Era cu soția lui și cu un băiețel, copilul lor…

„Ce-ai pățit, tată, părinte?”, mă întreabă un pic mirat. „Cum pot să te ajut?”

Era priceput băiatul: rapid a identificat defecțiunea și împreună am mers la Hârlău după piesă și baterie. Ne-am întors, mi-a montat totul, am pornit. Am ajuns și la vecernie. La urmă, după tot ajutorul pe care mi l-a dat, am încercat să-i las niște bani pentru efortul și priceperea lui, însă a refuzat categoric.

Iată un om simplu, un țigan, care mi-a dat o lecție de bunătate, el neglijându-și chiar piranda care avea oră programată (în perioada cât m-a ajutat) la stomatolog.

Am făcut câteva poze cu el și familia lui și mi-a zis că face parte din familia Stănescu. Dacă îl cunoașteți sau îl întâlniți prin Hârlău, să-l îmbrățișați și să-l salutați din partea mea.”

Această întâmplare nu este doar o lecție de generozitate, ci și un apel la a judeca oamenii după fapte, nu după etichete. Într-o lume în care graba și indiferența devin tot mai comune, gestul acestui tânăr din Hârlău este o gură de aer curat.

Sursa foto: Ziarul de Iași