Câteodată ni se pare că suntem doar niște simpli visători și că ceea ce năzuim va rămâne doar ceva de care ne vom aduce aminte ca fiind doar o amăgire. Oare câți dintre noi n-am gustat vreodată acest pahar plin de speranțe, dar înveninat de realitatea crudă? Care, vrem nu vrem, ne lovește și o face câteodată mult prea dur.

Totuși, azi nu-mi propun să vă dezamăgesc, ci doar să vă demonstrez că, muncind, crezând și având și un strop de șansă… visele devin realitate.

Dacă în martie scriam acest articol: https://micaromnie.com/2025/03/21/hansik-de-la-traditie-la-tendinta-globala-bucataria-coreeana-cucereste-lumea/ și rămăsesem cu gândul la mâncarea coreeană, ieri am avut această onoare, dar nu mă voi opri asupra mâncării, chiar dacă ea a fost vedeta zilei de vineri, ci doresc să pun accent pe emoțiile ce au umplut locul în care s-a ținut concursul.

Încă de la intrare pluteau în aer emoțiile. Concurenții au încercat să se detensioneze, însă când miza e: o excursie în Coreea, cum poți oare să n-ai emoții? Cum să nu vrei să dai tot ce ai mai bun doar pentru a obține acel bilet spre a vedea țara visurilor tale? Tensiunea, deși mascată, aproape înăbușită într-un colț de suflet, și-a făcut simțită prezența de cum am avut acces în sală.

Celor care ați văzut show-uri culinare și cumva ați simțit tensiunea și presiunea concurenților din fața micilor ecrane, vă puteți face o idee despre ce s-a întâmplat ieri. Nimeni nu dorea să pară stresat, dar… cu emoțiile nu te joci, iar dacă nu le controlezi tu pe ele, fii sigur că la cea mai mică breșă își vor face apariția.

Ambasada Republicii Coreea în România a intuit acest lucru, așa că a încercat să rupă puțin ritmul prin discursurile de încurajare ale domnului ambasador E.S. Kap-soo Rim, dar și prin reprezentanta Ministerului Afacerilor de Externe din România, scurte filmulețe despre mâncarea coreeană și, bineînțeles, muzică ambientală și timp extra, pentru că, deși Tteokbokki poate părea simplu, e complicat.

Publicul, invitații speciali, a încercat să alunge emoțiile concurenților și totodată să-i încurajeze aplaudându-i cât mai tare, iar în unele cazuri șoptindu-le: „mai ai timp.” Iar când fiecare candidat și-a terminat proba, pe lângă jurul ales pe sprânceană, publicul a trecut pe la fiecare banc și a gustat din Tteokbokki. Așa se face că am început cu cel mai picant și am terminat cu unul cu multă mozzarella… Și uite așa am aflat de ce Baek Sehee, autoarea romanului: Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki, ținea morțiș să mănânce acest fel de mâncare.

Un lucru aparte, pe care l-am aflat după jurizare, a fost faptul că ai noștri concurenți n-au făcut un Tteokbokki tradițional, ci l-au combinat cu elemente din gastronomia românească, ceea ce ar însemna o fuziune între cele două bucătării, pentru că, din nou, mă văd nevoită să vă spun, deși ne despart mii de kilometri, avem câteva elemente gastronomice comune.

Și cum într-o competiție nu toți cei ce intră în joc ies învingători… juriul, dar și publicul au ales ca de această dată un podium feminin. Până și premiul de popularitate a fost acordat tot unei fete…

Însă cel mai sonor și emoționat moment a fost al Ceraselei, căreia nu-i venea să creadă că va ajunge să vadă Coreea. Părea că visează și totuși era atât de real. În acea secundă m-am întrebat cum aș fi reacționat eu? Însă n-am putut să-mi dau un răspuns, pentru că degetul meu a rămas blocat pe shooter-ul aparatului. N-am vrut să ratez acea emoție. Dacă aș fi putut, aș fi înmagazinat-o în aparatul meu și aș fi dorit s-o printez pe o fotografie, pe care mai apoi, aș fi înrămat-o.

Cât de dulce e gustul victoriei! Cât de amară pare înfrângerea, dar nu înseamnă că dacă azi ai pierdut mâine nu poți câștiga, ci din contră… insuccesul ar trebui să fie acel „șut în fund”, așa cum zicem noi românii, care să te ambiționeze și mai tare.

Tteokbokki e ca viața… gumoasă când ți se pare că stai pe loc, picantă când dai de greu… și extrem de blândă atunci când reușești să ai un echilibru perfect de gust și arome în farfurie. Deci… dacă visul tău încă nu s-a împlinit, nu e bai, „dă în continuare din coate” și vei vedea tu după „de unde sare iepurele”.