Joia Mare, cunoscută și sub numele de Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimărița, ocupă un loc central în Săptămâna Mare din calendarul creștin-ortodox.

Este o zi cu o profundă încărcătură religioasă, dar și cu numeroase obiceiuri și tradiții populare care au fost transmise din generație în generație.

Semnificații religioase profunde

După ce în zilele de luni și marți credincioșii rememorează ultimele învățături ale lui Iisus Hristos, iar miercurea este marcată de trădarea Sa de către Iuda pentru 30 de arginți (motiv pentru care această zi este zi de post alături de vineri), Joia Mare este consacrată amintirii a patru momente esențiale din viața Mântuitorului:

1. Spălarea picioarelor ucenicilor – gest de smerenie și curățire, relatat de Sfântul Ioan Evanghelistul, prin care Iisus oferă Apostolilor o lecție de umilință și iubire față de aproapele.
2. Cina cea de Taină – aici a fost instituită Sfânta Euharistie, iar Mântuitorul a rostit cuvintele: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu…”.
3. Rugăciunea din Grădina Ghetsimani – momentul de profundă introspecție și de suferință sufletească înaintea patimilor.
4. Prinderea lui Iisus – începutul drumului către Răstignire, după trădarea lui Iuda.

Seara, în biserici se oficiază Denia celor 12 Evanghelii, o slujbă specială în care sunt citite cele douăsprezece pasaje evanghelice legate de Patimile Domnului. Credincioșii vin îmbrăcați în haine de doliu, simbolizând tristețea pentru suferințele lui Hristos.

Obiceiuri și interdicții alimentare

Potrivit tradiției populare, în această zi este interzis consumul a două alimente: oțetul și urzicile. Se spune că în timpul Răstignirii, Iisus a fost biciuit cu urzici și stropit cu oțet, ceea ce a intensificat durerea Sa. Din acest motiv, ele sunt ocolite în săptămâna Patimilor, inclusiv de cei care nu țin postul în mod strict (sursa: creștinortodox.ro).

Rânduieli în gospodărie

Joia Mare este, în mod tradițional, dedicată copturilor pascale: cozonaci, pască și înroșirea ouălor. Se crede că ouăle înroșite în această zi nu se strică niciodată. În gospodării, clopotele nu mai bat, ci se folosește doar toaca, iar cojile de ouă nu se aruncă, ci se păstrează și se aruncă în apă curgătoare sâmbăta, ca un ritual protector pentru păsările de curte.

Tradiții locale și superstiții

• În Sudul țării, fetele își pun dorințe legând 12 noduri pe o ață, pe care o păstrează sub pernă în speranța că-și vor visa ursitul.
• În aceeași zonă, femeile în vârstă spală picioarele celor din casă, reluând gestul de smerenie al Mântuitorului.
• În Oltenia, la primele ore ale dimineții se aprind focuri în curți sau la morminte, folosind boz sau nuiele, ca semn al pomenirii morților. Se consideră că în noaptea de dinaintea Joiei Mari mormintele se deschid, iar sufletele răposaților se întorc acasă până la Sâmbăta Rusaliilor.
• În zona Clujului, în trecut se practica „strigarea peste sat”, un ritual în care tinerii aduceau la cunoștință greșelile fetelor și flăcăilor în timpul Postului Mare. Cel care făcea acest anunț era cunoscut drept Voevodul Țiganilor.
• Conform unei alte tradiții, Joimărița, o entitate simbolică, venea în casele femeilor pentru a verifica dacă au tors cânepa la timp. Cele leneșe riscau să fie pedepsite cu neputință tot anul.

Ritualuri pentru sufletele morților

Joia Mare are și o dimensiune spirituală legată de pomenirea morților. Este ultima zi din Postul Mare în care se fac pomeni pentru cei adormiți. Se obișnuiește să se dea de pomană apă – fie direct pe morminte, fie la femeile bătrâne. Se spune că dacă se spală rufe în această zi, sufletele morților nu mai primesc darurile, ci doar apa murdară.

Joia Mare rămâne, așadar, o zi de mare încărcătură spirituală, marcată de smerenie, reflecție, dar și de tradiții autentice, care îmbină valorile creștine cu obiceiurile populare. Împărtășirea, spovedania, înroșirea ouălor și focurile pentru suflete sunt toate parte dintr-un mozaic viu al credinței și continuității românești.