Când ai fi crezut că luna iubirii, februarie, ar putea „scoate” ceva bun în materie de seriale romantice coreene, te „lovește” cu unul despre filme și iubire. Ce poate fi mai frumos de atât? Combinația pare reușită, însă doar la nivel de idee… pentru că ce-a urmat după… e o shaorma cu de toate.

De ce spun asta? Păi… S-a abuzat la maxim de tehnica povestirii în ramă. N-ar fi fost rea, dacă ar fi fost aplicată într-un mod mai organizat, dar ea apărea tocmai atunci când acțiunea ori era mai importantă, ceea ce a trunchiat povestea și a făcut-o puțin mai grea de înțeles.

Serialul este plin de clișee, printre care „nemuritoarea poveste”: ne e greu să ne exprimăm sentimentele și ne iubim, dar alegem să ne despărțim. Ce-or fi în capul lor? Cadrele în slow motion sunt ca la ele acasă. Eu una nu le-am văzut utilitatea, da, ar trebui să pună personajul principal în evidență sau să-l facă pe spectator atent la un detaliu, însă aici au încurcat mai mult decât au ajutat, trăgând aiurea de timp.

O altă problemă pe care am întâmpinat-o eu a fost cele două perspective narative ale personajelor principale: Ko Gyeom și Kim Moo-bi. E ceva relativ nou. Până acum n-am mai întâlnit-o în niciun alt serial, însă în loc să ajute, mai mult încurcă. Ocupă un spațiu de vreo 10-15 minute din fiecare episod și îți dă senzația că ai ajuns cu vizionatul pe la minutul 30, dar tu abia dacă l-ai început. Personajele principale (Gyeom și Moo-bi) nu par să se maturizeze din punct de vedere fizic.

Dacă până acum un an, doi, în seriale se fuma mai puțin spre deloc, în Lumini, cameră, iubire… se fumează la greu. Da, da, în Coreea toată lumea fumează, nu e o noutate; ei bine, pentru k-drame este.

Cu toate că este un serial plictisitor, pe care nu-l recomand, abordează câteva probleme cotidiene: munca până la epuizare, sensibilitatea la critică a coreenilor, „războiul” dintre critici și regizori, „lupta pe viață și pe moarte” pentru a prinde un loc de muncă (în acest caz pe platoul de filmare) și, într-o oarecare măsură, și depresia.

Drama are 10 episoade. Puțin cam multe dacă mă întrebați pe mine. S-a tras de ea ca să ajungă la acest număr, cu toate că un serial bun nu constă în numărul de episoade, ci într-o poveste bine scrisă, spusă și montată, ceea ce din păcate lipsește în acest caz.

Sinopsis: Ko Gyeom este pasionat de filme și visează să devină actor. Pe un platou de filmare, o întâlnește pe Moo-bi. Cei doi se îndrăgostesc, însă viața ajunge să-i despartă. După câțiva ani se regăsesc. Oare vor mai găsi calea unul spre inima celuilalt?

Distribuție: Choi Woo-shik, Park Bo Young, Lee Jun Young, Kim Jae Wook, Jeon So-ni și Cha Woo-min.

Serialul poate fi văzut pe Netflix, dar și pe site-urile ce se ocupă cu traducerea serialelor asiatice. Dacă aveți de gând să-l vedeți, vă urez spor și nervi de oțel.